Noi, fraierii

Nu avem aşteptările voastre. Nu vrem căsoaiele şi averile voastre nesimţite, afacerile voastre corupte, vacanţele exotice sau chefurile voastre groteşti, unde mafioţi, oameni politici şi servicii secrete se întîlnesc la băute.

Nu avem aceleaşi frici. Nouă nu ne este teamă că vreun fost „coleg“ o să ne toarne la DNA pentru ceea ce am făcut. Nu ne este teamă că un fost prieten sau o fostă nevastă o să vorbească despre afacerile noastre cu statul sau că „prietenul“ judecător sau procuror o să fie prins. Nu sîntem nici martori, nici turnători, nici acuzaţi în vreun proces. Nu sîntem şantajabili.

Nu am împrumutat bani, nu am chefuit şi nu am fost în cîrdăşie nici cu Voiculescu, nici cu Ghiţă şi nici cu Vântu, şi nici nu avem acţiuni în afacerile vechilor sau noilor servicii secrete. Nu avem de ce să ne ţinem banii ascunşi sub saltele, prin certificate la purtător sau prin conturi off-shore, pentru că nu am înşelat, nu am furat şi nici nu am primit şpagă.

Nu avem teama permanentă a unor iluştri mediocri de tip Bădălau, Oprişan, Tăriceanu şi nici nu depindem de cum bate banul în direcţia lui Ciutacu, Ciuvică, Chirieac, Roşca Stănescu şi alţii.

Nu avem nevoie de oameni ca Nicolicea, Ciordache, Codrin sau Şerban Nicolae pentru a ne rezolva „problemele de comunicare“.

Nu am fost parte a elitelor comuniste. Nu am avut rude miniştri în timpul lui Ceauşescu sau taţi generali de Securitate ori de armată. Nu depindem de finanţările „băieţilor deştepţi“, nici de lipsa cumplită de coloană vertebrală a unor slugi cu titlu de jurnalişti.

Nu avem experienţa voastră. Nu ştim cum se transformă şpaga de la Tel Drum în vile şi cocotieri în Brazilia. Nu am făcut investiţii nici în Costa Rica şi nici în Madagascar. Nu depindem nici de consultanţii din Israel şi nici de tăcerea lui Hrebenciuc sau a lui Grindeanu.

Copiii noştri nu sînt multimilionari fără să facă nimic şi nici nu stau cu frica în sîn că va veni ziua în care vor fi prinşi. Nu au motive să stea să se roage prin biserici din Italia şi nici să fie miruiţi pentru a fi feriţi de lege. Libertatea noastră nu depinde de felul în care schimbăm legile şi nici de un procuror sau judecător, oricît de corupţi şi de mîrlani ar fi ei.

Nu am fost garantaţi de Vanghelie şi nici de baronii locali. Nu ne-am pus rudele în poziţii nemeritate şi nici „nu am învăţat“ schema magică prin care şoferi, secretare sau orice subaltern supus şi mediocru pot ajunge secretari de stat, miniștri sau, de ce nu, prim-ministru.

Nu apărem la televiziunile controlate de foştii securişti sau de oamenii „ajutaţi“ de Năstase sau de Iliescu.

Noi sîntem proştii care v-au făcut pe voi foarte bogaţi. Cei care, prin indiferenţa noastră, v-am confirmat că mîrlanii şmecheri şi guralivi pot să conducă guverne, ministere, agenţii şi orice altă instituţie controlată de stat.

Noi am muncit pe rupte şi am încercat să stăm cît mai departe de politică pentru că ne-a fost şi scîrbă, şi frică de împroşcători profesionişti de rahat mediatic pe care îi plătiţi direct sau indirect.

Se prea poate să rămînem proştii voştri. Să continuăm să ne imaginăm că nu avem cum să schimbăm un sistem atît de putred precum cel pe care l-aţi creat. Să ne amăgim cu plecarea în altă ţară în momentul în care ne săturăm. S-ar putea ca noi să nu vă putem opri din a vă continua opera: aceea de a face din corupţie, din nepotism şi din nesimţire o normalitate a politicii româneşti.

Dar e din ce în ce mai puţin probabil.

Foto: Cosmin Bumbuţ