Nişte băieţi

Nişte băieţi au mai făcut un turn. Alţi băieţi au mai aranjat o tranzacţie. Doi băieţi controlează piaţa distribuitoarelor de nu mai ştiu ce. Alţi trei tocmai şi-au vîndut business-ul din copilărie unei multinaţionale. Băieţii visează, finanţează şi produc. Băieţii sînt peste tot - inclusiv între fete, fetele de business. Cînd iei revista de afaceri, îţi sare în ochi: uite, băiatul ăsta a început cu circa... în Danemarca. Altul a fost deştept şi-a înţeles că oamenii vor dori case în afara oraşului, şi nu chiar într-un milion de ani. Suc, rafie, covoare şi costume: primii băieţi de bani greu făcuţi ies acum la iveală. Primii antreprenori adevăraţi n-aveau rude în America şi nici părinţi în nomenclatură. N-aveau de fapt mare lucru, de unde şi pofta de a face bani. Ar fi interesant cîţi dintre băieţii de nomenclaturişti s-au descurcat cu adevărat bine pînă în ziua de azi. Cîţi dintre ei au reuşit să răzbească în management în multinaţionale şi cîţi au avut geniul de a pune ban peste ban, nu haina de fitze peste haină. Am petrecut o săptămînă lucrînd la un proiect cu acest gen de oameni. Sînt sigur c-aş fi trecut pe trotuarul celălalt, dacă i-aş fi întîlnit pe stradă, în 1991. Probabil că i-aş fi vorbit de rău la Liga Studenţilor, în 1992. I-aş fi dispreţuit pentru mercantilismul lor în 1996, cînd întreaga suflare patriotică se bătea să ducă CDR-ul la putere. M-aş fi uitat chiorîş chiar şi în 2000 la nişte afaceri conduse de oameni fără MBA şi fără nume anglo-saxone. De unde vin oamenii ăştia? Din Far-West. Din copilăria capitalismului românesc, acea vreme cînd oamenii respectabili stăteau acasă la Isaura, iar oamenii răi şi cîinoşi plecau în Turcia cu marfă. În vremea cînd noi ceream să vină capitalismul brusc, prin decret-lege, şi libertatea prin demisia preşedintelui în funcţie, în vremea aceea s-au făcut averile următoarei sute de ani. Au fost trei sau patru ani în care cîteva zeci de milioane s-au strîns în cîteva zeci de mîini. Unde şi vor rămîne, Doamne fereşte doar de încă o naţionalizare! Aceşti oameni sînt cu mult mai moderni decît societatea pe care ne-am obişnuit s-o numim civilă. Pentru ei, distanţele ideologice se parcurg repede, iar guvernele se judecă simplu, după cum a sporit averea în cursul lor. O să ziceţi că e o măsură strîmbă şi egoistă. Tot statisticile vă vor spune însă că atunci cînd au crescut business-urile mici, au trăit mai bine şi românii. Şi invers. Care e secretul, cum de a reuşit o societate egalizată cu buldozerul prostiei să dea, în numai cîţiva ani, oameni perfect capabili să meargă în două picioare pe holul băncii străine, ba chiar să mai şi plece de acolo cu creditul? Ce-au oamenii ăştia înăuntru? Să facem o pauză de ştiri aici. Acum cîteva săptămîni, oamenii de ştiinţă israelieni au publicat o cercetare din care reiese că există o genă a lipsei de scrupule. Existenţa ei a fost determinată pe un lot de oameni obişnuiţi, supuşi unor jocuri cu tentă economică, în care ei erau obligaţi să ia decizii care îi afectau pe ceilalţi, însă îi îmbogăţeau pe ei. Între cei care au luat banul (sau puterea) şi i-au lăsat pe ceilalţi să flămînzească s-a descoperit că există o genă comună. Cercetătorii presupun că Hitler şi Stalin erau şi ei din acelaşi aluat - însă n-au mers pînă la capăt cu propunerea cea mai simplă: teste pentru candidaţi la primărie, să zicem... Nu toţi băieţii noştri de afaceri au gena asta. Între ei am descoperit unul care a reuşit să-şi păstreze aproape 80% dintre lucrătorii cu care a început. Omul mi-a spus un lucru pe care nu l-am citit în nici un manual şi pe care nu l-am auzit de la nici un mega-manager de multinaţională. "Oamenii trebuie să trăiască bine. Serviciul nu e făcut să chinuie oamenii. Nu de-asta am făcut fabrica! Îi recunoşti pe managerii adevăraţi - mi-a zis omul - după cît de des se duc între cei care muncesc pentru ei. Cînd te uiţi rar în ochii oamenilor e semn sigur că faci totul pentru tine." Între spiritul rar al lui Malaxa şi realitatea egalizatoare a cutiilor de birouri şi strunguri - aici se întîmplă viaţa economică a României. Nu e loc de ea în ştiri încă sau e prea tîrziu pentru ea la ştiri. Între timp, consumăm poveşti de capră şi spadă (ninja) şi ne bucurăm că nu ni s-a întîmplat nouă. Nu, nu chestia cu averea. Asta nu se întîmplă, se face.