Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Una dintre comparațiile greu de înțeles pe care le auzim în ultimul timp este cea dintre Uniunea Europeană și România lui Ceaușescu. Dacă privim această abordare dincolo de aspectul pur propagandistic ar trebui să înțelegem în ce măsură există o comparație reală sau ne aflăm doar în fața unei teme tipice de manipulare.
Recenta decizie a Comisiei Europene privind reducerea consumului de gaze naturale de către statele membre reaprinde nostalgii comuniste în tandem cu propaganda pro-rusă. Este deja vizibilă în spațiul public comparația între propunerea Comisiei Europene și restricțiile de consum pe care regimul Nicolae Ceaușescu le aplica înainte de 1989.
Sînt cunoscute măsurile dure luate, în special, după anul 1985 de către Nicolae Ceaușescu, cînd românii au suportat privațiuni extreme. Întreruperea furnizării energiei electrice și termice era la ordinea zilei, aprovizionarea cu apă caldă în marile orașe era în suferință (chiar Nicolae Ceaușescu a rostit în acea perioadă celebra vorbă „Mai puneți o haină pe voi”) și chiar se aplica un program politic de limitare a activității cotidiene, o bună dovadă în acest sens fiind reducerea programului de televiziune la două ore pe zi.
Care erau motivele pentru care administrația Ceaușescu impunea un regim atît de dur? Ambiția de a plăti datoriile externe și de a obține o așa-zisă independență economică. Pentru a ajunge la acest obiectiv, România apăsa la maximum pedala exporturilor (în special cele care puteau aduce valută în țară) și a reducerii drastice a importurilor. Mai ales în perioada iernii, importurile de țiței, gaze naturale și păcură erau draconic scăzute. Rezultatele au fost dezastruoase pentru economie și pentru populație. În marile orașe, în blocurile comuniste, oamenii trăiau în frig. Întreprinderile socialiste aveau restricții dure de aprovizionare cu materii prime energetice și deseori erau deconectate cîteva ore pe zi de la aprovizionarea cu energie electrică sau gaze naturale.
România nu a avut nici un cîștig real de pe urma restricțiilor de consum impuse în epoca Ceaușescu. Datoria externă a ajuns la zero, dar fără vreun beneficiu pentru țară, pentru că, după anul 1989, toate fostele state socialiste au beneficiat de o ștergere substanțială a datoriei externe. Economia a suferit din cauza performanțelor reduse și a lipsei de investiții după anul 1985 (de altfel, România era, înainte de anul 1989, în recesiune), iar în societate se crease un „butoi cu pulbere”.
Dincolo de orgoliul privind achitarea datoriei externe și ruperea legăturilor cu finanțatorii externi, propaganda socialistă inocula ideea construcției unui „om nou”. Întrebarea era: omul nou ar fi trebuit să trăiască în locuințe friguroase, să mănînce controlat, pe cartele, și să „cînte ode conducătorului iubit”?
Este vreo legătură între perioada Ceaușescu, din anii 1985-1989, plină de restricții dure, și ceea ce propune Comisia Europeană în această iarnă prin reducerea cu 15% a consumului de gaze naturale? Deloc.
Deciziile se iau astăzi într-un sistem politic democratic, față de perioada dictaturii socialiste. Acum, statele pot negocia și cetățenii pot contesta. Ceea ce se și întîmplă. Recent, Consiliul de miniștri ai Energiei din cele 27 de state ale Uniunii Europene a negociat scăderea consumului cu 15% pentru fiecare stat membru, convenind o serie de excepții și derogări care se vor aplica pentru multe dintre statele membre. Decizia nu s-a luat cu unanimitate de voturi, Ungaria și, surprinzător, Polonia s-au opus în Consiliul de miniștri, dar Uniunea Europeană pare că își caută un alt mod de funcționare, cu o majoritate calificată. Nu trebuie omis faptul că hotărîrea luată la nivelul Uniunii Europene nu este, în această fază, obligatorie, însă lucrurile s-ar putea schimba în Consiliul European, în funcție de balanța aprovizionării și consumului de gaze naturale din această iarnă. Deci, spre deosebire de regimul Ceaușescu, în care nici populația, nici directorii întreprinderilor socialiste nu puteau contesta sau influența restricțiile de consum, acum deciziile s-au negociat la nivelul Uniunii Europene, iar la nivel individual, cetățenii au libertatea să nu le aplice.
Proiectul Comisiei Europene nu include doar măsura de scădere a consumului, ci la fel de important este și principiul solidarității între statele europene. Dincolo de reducerea consumului, statele membre iau în calcul și livrarea de gaze către o altă țară a Uniunii Europene, în cazul în care aceasta are dificultăți de aprovizionare. Desigur, situația poate genera și un așa-numit comportament al „călătorului clandestin”, adică un stat membru să aștepte ajutor de la alte țări fără a face eforturi suficiente pentru aprovizionare și optimizarea consumului. Dar esențial este că programul Comisiei Europene nu face apel doar la reducerea consumului, ci și la solidaritatea europeană.
Obiectivul scăderii consumului de gaze naturale este complet diferit față de perioada prin care a trecut România înainte de 1989. Acum, Uniunea Europeană își propune să rezolve, pe termen scurt, problema dependenței de gazele rusești prin surse alternative de aprovizionare și, totodată, să acționeze preventiv pentru situația în care Rusia va închide în această iarnă „robinetul”. În România socialistă, raționalizarea consumului era impusă în numele unei politici economice eronate, într-o societate autocratică.
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai. De data aceasta, însă, sacrificiile vor fi făcute pentru a păstra Uniunea Europeană împreună și alături de partea bună a istoriei.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: flickr