Nemulţumiţii

3 noiembrie 2007   PE CE LUME TRĂIM

Manifestanţii erau îmbrăcaţi în negru din cap pînă în picioare, pe spatele bluzei era un leu alb care rage; colorate erau doar eşarfele cu dungi roşii şi negre, culorile de pe steagul dinastiei ungare din secolul al XIII-lea, dar şi al Partidului Crucilor cu Săgeţi, aliat cu Germania nazistă în cel de-al doilea război mondial. Demonstraţia din 23 octombrie - 51 de ani de la înăbuşirea revoluţiei antisovietice maghiare, dar şi un an de la ciocnirile brutale ale demonstranţilor antiguvernamentali cu poliţia - s-a făcut în numele "conservării culturii şi tradiţiei maghiare", spunea Gabor Vona, unul dintre fondatorii Gărzii maghiare, care ar număra aproximativ 5.000 de membri. Partidul Crucilor cu Săgeţi a fost o formaţiune de extremă dreaptă. Chemată să asigure securitatea unui serviciu divin de comemorare, Garda maghiară a pus pe tarabe eşarfele cu semnele vechii formaţiuni pro-naziste şi exemplare din Mein Kampf. Cînd vînzarea a atras atenţia jurnaliştilor, tarabele au dispărut şi Vona a spus că "situaţia e haotică şi nu putem controla totul". Membrilor de rînd li s-a interzis contactul cu presa. Organizaţiile evreieşti au condamnat prezenţa lor, evocînd participarea Partidului Crucii cu Săgeţi la persecuţiile trecute. Janos Koka, ministrul Economiei şi liderul unui partid din coaliţia guvernamentală, a admis că, în condiţiile unui deficit bugetar de aproximativ 10% din PIB, "sentimentul de nemulţumire şi de insatisfacţie evocă populismul, iar populismul cheamă apariţia extremismului în Ungaria". Partidul comunist credea că a lichidat definitiv, prin represiune şi propagandă, puterea de atracţie a acestei formaţiuni extremiste. Expresie a nemulţumirilor populaţiei faţă de inegalităţile economice tot mai evidente, faţă de dispariţia reţelei de protecţie socială, mişcarea radicală încearcă să canalizeze revolta în sentimentul continuităţii cu o tradiţie anticomunistă, împărtăşită, la nivelul discursului, şi de partidul FIDESZ, de centru-dreapta. În dezbaterile la care participă comentatori şi oameni politici, unii spun că grupul e insignifiant şi nu trebuie luat în serios, alţii se tem că în cele din urmă grupul poate deveni periculos. Din altă ţară europeană vine un ecou al altui trecut sumbru: la Milano au fost arestate, de la începutul anului pînă acum, 17 persoane acuzate de apartenenţa la "o organizaţie cu finalitate teroristă şi subversivă", militanţi ai "Brigăzilor Roşii. Pentru construcţia unui partid comunist combatant". Partidul se consideră continuatorul Brigăzilor Roşii, structură teroristă activă în anii ’70, autoare a unor asasinate politice şi a unor atentate sîngeroase. Cele mai multe dintre persoanele arestate sînt inserate în activităţi productive, înscrise într-un sindicat; pe ziduri şi pe Internet au apărut lozinci de solidarizare cu cei încarceraţi. Îşi asumă mesajul şi acţiunile Brigăzilor Roşii persoane care, pe vremea cînd erau arestaţi activiştii iniţiali, abia se năşteau. Brigăzile Roşii se revendicau de la marxism şi de la stînga Partidului Comunist Italian. Acum poliţia are date despre reuniuni secrete în Italia, în Franţa, în Elveţia, cursuri intense de informatică, arme, explozive, planuri de pregătire a unor acţiuni. "E de neconceput o reluare a terorismului aşa cum s-a manifestat în anii ’70. Pentru unii tineri, Brigăzile Roşii au păstrat o aură mitică, dar ei nu mai sînt în situaţia de a putea condiţiona politica. Grupului arestat de noi i-au trebuit ani de zile pentru a dobîndi o putere oricum limitată. Violenţa politică rămîne un fenomen de nişă", spune Guido Salvini, judecător. Negocierile şi compromisurile din viaţa publică italiană ar putea să lase loc unor oameni hotărîţi care ştiu ce vor, deşi felul cum s-a terminat aventura Brigăzilor Roşii n-ar trebui să-i predispună la optimism pe militanţii de azi. Disponibilitatea nemulţumiţilor de a recurge la violenţă nu se reduce la cartierele de emigranţi de altă culoare sau de altă religie. Politicieni "onorabili" pledează cauzele nemulţumiţilor naţionali, fie ei de dreapta sau de stînga. Aflăm că poliţia belgiană a mobilizat în lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate detectivi orbi: acuitatea auditivă excepţională şi cunoaşterea limbilor străine "rare" le permit identificarea persoanelor de pe benzile înregistrate în condiţii, adesea, dificile. Politicienii care nu vor să vadă sînt înlocuiţi de poliţişti orbi.

Mai multe