Mutu?

Da, Mutu. Adică de ce „Mutu?“? Întreb întrebarea. Întreb pentru că, în fotbal, la noi nu mai e nimic de întrebat, în sens de mirat. Orice se poate. Noi credem ferm, în absența unui sistem coerent, că oricine poate face zob totul sau, dimpotrivă, poate reuși dincolo de așteptări, vezi cazul lui Rădoi. E la ghici. Nici el nu avea mare experiență. Și dintr-o dată, bum! La Naționala de tineret a suferit doar două înfrîngeri oficiale și a izbutit o grămadă de victorii importante (Croația, Anglia, Portugalia etc.). Acum în locul lui a venit Mutu. De ce n-ar fi la fel? Pentru că e Mutu, Dumnezeule mare! – aud vocea indignării. Omul care tîrăște după el un alai de scandaluri cît China, cu droguri, sexuale, disciplinare, bahice. Nu știu să fi ratat ceva. E fiul rătăcitor pentru care tatăl federal taie vițelul nu-chiar-cel-mai-gras, dar oriș’cît. A trăit cît pentru trei vieți, ceea ce l-ar putea ajuta, în sensul că e greu de păcălit.

Disciplina nefiind punctul nostru forte, iată un argument. A fi fost un golan în fotbal nu e o condamnare. Fotbalul e de multe ori despre a fi mai jmecher o secundă decît adversarul. Mutu, în plus, arată, dacă vă vine să credeți, o rîvnă în a învăța lăudabilă. Sigur, a antrenat pe nicăieri, dar azi, cu o mare experiență intrinsecă, sete de cunoaștere și personalitate poți da lovitura. Necazul e că el trebuie să o dea repede. Primul lui meci, cu Danemarca, e decisiv pentru primul loc, în principiu singurul care duce automat la Euro U21. Mutu poate să o zbîrcească rău. E un pariu riscant. Iar căderea lui i-ar pune pe cei care l-au ales în bătaia puștii. Dar poate fi și un alt poker inspirat al gambler-ilor de la FRF. Ceea ce le-ar ridica nivelul de maiștri la cel de maeștri în a vedea invizibilul.

P.S. Dacă adaug că Mutu a fost singurul susținător al lui Răzvan Burleanu dintre fotbaliștii de prim rang ai ultimelor generații, în focul unor alegeri care păreau pierdute, înseamnă că tot ce am zis mai sus e degeaba, nu?