Mulți bani, puțină viziune

Lansarea consultării publice pe tema ajutorului de stat pentru relansarea sectorului cultural, chiar dacă tardivă, e un semn bun: în sfîrșit, statul își asumă obligația de a sprijini cultura într-un moment de criză. După ce, odată cu debutul pandemiei, a fost restrîns accesul publicului la evenimente culturale, ceea ce a adus numeroși operatori culturali independenți în pragul falimentului, ajutorul de stat vine la țanc pentru a-i salva pe supraviețuitori.

Ajutorul prevede două direcții de acțiune. 60% din fonduri sînt îndreptate pentru sectorul cultural independent prin schema de ajutor de minimis; și 40% pentru evenimente culturale şi festivaluri (20%), respectiv librării şi edituri (20%) prin schema de ajutor de stat. Ajutorul de minimis, în sumă fixă forfetară de 8.000 de euro/operator cultural va fi utilizat pentru desfăşurarea activităţii curente. Se estimează că la acest ajutor vor apela 5.000 de operatori culturali. Ajutorul de stat pentru organizatorii de evenimente și festivaluri, respectiv pentru edituri și librării, se bazează pe activitatea din 2019 (procent din vînzările de bilete, respectiv vînzările de carte) și se ridică la maximum 800.000 de euro/operator cultural. Vor beneficia de această măsură circa 700 de operatori.

Această intervenție a statului era deja de multă vreme așteptată. Încă de la începutul crizei, sute de artiști din toate domeniile creației au atras atenția autorităților cu privire la problemele grave cu care se confruntă. Nu doar cinematografia, ci și teatrul, scena muzicală, industria editorială etc. sînt în pericol. Pandemia și restricțiile au agravat probleme sistemice mai vechi. E nevoie de finanțare. Și de politici coerente care să ajute la relansarea sistemului cultural în ansamblu. Cum momentul unei intervenții de urgență a fost depășit, schema de ajutor s-a transformat în sprijin pentru relansare.

● Odată ce finanțarea a fost asigurată, problema nu mai sînt banii, cît viziunea din spatele banilor. Și tocmai aici e și problema, că această viziune e greu sau imposibil de depistat. Nu există un plan concret, o misiune, obiective specifice etc. Negocierile care au precedat alcătuirea acestei scheme de ajutor de stat nu au generat concluzii care să definească politicile culturale. Nu știm ce salvăm și nici ce vrem să relansăm.

● Legea pe care se bazează ajutorul de stat e un hibrid care include, intenționat sau nu, ambele direcții. Pentru că premisele nu sînt clare, și modul de operare e contradictoriu. Schema de ajutor e menită să compenseze pierderile suferite de acest sector ca urmare a restricțiilor din 2020? Sau e o formă de încurajare, un sprijin pentru acțiuni viitoare? Pare un pic din ambele, deși ajutorul e în mod evident orientat spre viitor. Însă, pe fondul incertitudinilor cu privire la condițiile epidemiologice, e greu să proiectezi acțiuni culturale. În schimb, faptul că activitățile curente pot fi acoperite prin schema de ajutor de minimis reprezintă un beneficiu probabil nesperat pentru micii operatori independenți – cei mai loviți de criză.

● O componentă importantă a acestui ajutor de stat are în vedere distribuitorii/platformele mari de distribuție, cum sînt, de pildă, festivalurile. Și se bazează pe principiul liberal al circulației banilor: odată ce ai plătit organizatorii unui festival, aceștia vor redistribui fondurile mai departe către producătorii de spectacole care vor plăti artiștii etc. Și astfel, întregul mecanism, bine uns, se repune în mișcare. În principiu, arată bine, realitatea e însă mai complicată și ne arată că unele rotițe ale mașinăriei au nevoie de o atenție particulară – altminteri riscă să destabilizeze tot mecanismul.

● Au apărut, deja, samsarii: firme de consultanță care îi ajută pe operatorii culturali să obțină aceste finanțări – evident, în schimbul unui comision. Unde e birocrație multă e și consultanță: specialiști în facerea și desfacerea dosarelor. Și astfel, o parte din banii pentru relansarea culturii vor fi cheltuiți, de fapt, pe consultanță privată. Cei mai săraci vor plăti cel mai mult, pentru că mai ales lor le lipsesc resursele de personal specializat pentru a cere ce li se cuvine.