Moldova, între Europa şi Rusia
Preşedintele moldovean Vladimir Voronin a făcut recent două vizite interesante. În urmă cu două săptămîni a fost la Bruxelles, unde a vorbit despre drumul "ireversibil" al Moldovei către Uniunea Europeană. O săptămînă mai tîrziu, el a mers în Rusia, la summit-ul CSI, pentru prima întîlnire cu noul preşedinte Dimitri Medvedev, o întîlnire pe care o aştepta cu "emoţie", după cum s-a exprimat Vladimir Voronin. Între cele două vizite, şeful statului moldovean a dat un interviu unui post de televiziune de la Chişinău, în care, printre altele, acuza România că nu vrea să semneze Tratatul de frontieră dintre cele două ţări, motiv pentru care Moldova s-a plîns UE şi SUA. Între declaraţiile proeuropene, cele proruseşti şi cele antiromâneşti, care este poziţionarea actuală a Republicii Moldova? Nu e foarte simplu de înţeles. În relaţia cu Uniunea Europeană, Chişinăul ar dori semnarea unui acord de asociere, după ce acordul de parteneriat a expirat la începutul acestui an. Acordul de asociere ar însemna o apropiere de UE. Bruxelles-ul nu se grăbeşte însă şi dă de înţeles că un nou acord nu va fi semnat decît după alegerile legislative de la Chişinău din primăvara anului viitor. Europa a lansat mai multe semnale, cerînd ca aceste alegeri să fie corecte, mai ales că ultimele veşti venite din Moldova sînt îngrijorătoare: ziariştii independenţi sînt hărţuiţi, la fel ca şi partidele de opoziţie. Dorin Chirtoacă, primarul liberal al Chişinăului, a devenit inamicul public numărul 1 al Partidului Comuniştilor (de guvernămînt) care blochează şedinţele Consiliului Municipal sau strînge semnături pentru revocarea sa. Viitorul relaţiei dintre Moldova şi Bruxelles depinde deci de alegeri, de atitudinea regimului faţă de presă şi societatea civilă. El mai depinde însă şi de chestiunea transnistreană. În ultima vreme, relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol s-au dezmorţit, existînd chiar şi o întîlnire între Voronin şi liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov. Cu sprijinul mai mult sau mai puţin subtil al Rusiei, Transnistria dă semne că doreşte o normalizare a relaţiei cu Chişinăul: în viziunea Tiraspolului, ar fi vorba de o republică federală, cu reprezentanţi transnistreni în Parlamentul şi Guvernul de la Chişinău. Rezolvarea problemei transnistrene este un lucru bun, fără îndoială, contează însă felul în care este găsită soluţia. Federalizarea Moldovei, cu o Transnistrie din care nu s-au retras trupele ruseşti, condusă de aceeaşi elită controversată, ar putea bloca pentru multă vreme viitorul european al Chişinăului. Ca urmare, UE doreşte relansarea formatului multilateral de negociere, aşa-numitul 5 + 2 (UE, SUA, Rusia, Ucraina, OSCE + Moldova şi Transnistria). În complicatul joc geopolitic din regiune poziţia Rusiei este esenţială. Moscova a dat semnalul că doreşte apropierea celor două părţi în formula "republicii federale". Cu o Moldovă "transnistrizată", Rusia ar putea conta pe un aliat bun şi pe o poziţie interesantă în această zonă în care NATO e din ce în ce mai prezentă, o prezenţă care însă irită Moscova. În chestiunea transnistreană, România nu prea are cum să intervină, deoarece nu face parte decît indirect din procesul de negociere. Pe de altă parte, în ultima vreme, Bucureştiul se comportă discret în dialogul cu Chişinăul, pentru a nu alimenta şi mai mult propaganda antiromânească a autorităţilor moldovene. Bucureştiul a renunţat pentru moment la retorica de tip "toţi moldovenii trebuie să primească naţionalitatea română" şi se concentrează pe acţiuni mai puţin vizibile, dar mai eficace, cum ar fi Convenţia privind micul trafic de frontieră. Dacă e semnată de autorităţile moldovene, un milion de locuitori din ţara vecină ar putea călători mai uşor în România. Iar moldovenii? Într-un fel, mulţi dintre ei sînt deja europeni. Diferite statistici arată că un milion din cele patru milioane de locuitori ai Moldovei au plecat din ţară şi lucrează în Europa. Există sute de mii de cereri de acordare a cetăţeniei române, paşaportul românesc fiind "sesam-ul" pentru UE. Spre deosebire de preşedintele Voronin, care vede deseori în România un inamic al intereselor Chişinăului, cetăţenii moldoveni cred, dimpotrivă, că Bucureştiul poate fi principalul avocat al Moldovei în faţa instanţelor europene. În general, nu se înşeală, România militînd de multă vreme pentru ca Moldova să fie inclusă în pachetul "Balcanilor de Vest" (ţări cu o perspectivă clară de aderare la UE). În timp ce moldovenii îşi dau seama că prosperitatea vine din Vest, preşedintele moldovean face un complicat balet diplomatic, cu un singur scop: ca partidul său să rămînă la putere şi după alegerile din 2009. Ajutat de o opoziţie confuză, Vladimir Voronin s-ar putea să reuşească.