Moldova, în „gaura neagră“ a politicii regionale

Am plecat spre Chișinău avînd în minte cuvintele profesorului Mustafa Aydin, rectorul Universității Kadîr Haș din Istanbul, președinte al Consiliului Turc pentru Relații Externe, pe care l-am întîlnit zilele trecute la București. El vorbea despre spațiul pontic ca despre o „gaură neagră“.

Ce este o gaură neagră? Este numele pe care astrofizicienii l-au dat acelor puncte din Univers care absorb cantități colosale de energie. În sens metaforic, asta se întîmplă acum la Marea Neagră.

Tensiunile se află la cote atît de înalte, iar crizele sînt suprapuse în asemenea măsură, încît totul, în regiunea extinsă, este legat de Marea Neagră. Acumularea de armament rusesc în Crimeea și noile amenințări ale Kermlinului la adresa României extind zona Mării Negre pînă la Deveselu sau pînă în Transnistria.

Republica Moldova de află azi pe o adevărată falie geopolitică. Și, pînă la a consulta sondajele de opinie care arată un echilibru aproape perfect între opțiunea proeuropeană și cea îndreptată către Uniunea Vamală dominată de Federația Rusă, este suficient să privești mai cu luare-aminte peisajul străzii din Chișinău. În multe aspecte, ai impresia că te afli, dacă nu chiar într-un mare oraș din Uniunea Europeană, atunci cel puțin într-unul din România. După care, imediat, îți apar în față imaginile-clișeu ale orașelor de tip sovietic.

Potrivit Barometrului de Opinie Publică publicat în luna aprilie, opțiunile Est – Vest sînt aproape egale, în jurul valorii de 41%, în timp ce 13% nu s-au decis.

Igor Munteanu mă primește în biroul său de pe o străduță retrasă și umbrită, așa cum sînt multe în acest oraș neobișnuit de verde (pentru un bucureștean, cel puțin...), plin de copaci seculari. Pe peretele din spatele biroului sînt fotografii cu Barack Obama, John Kerry și alți oficiali americani. Amintiri din perioada în care actualul președinte al organizației neguvernamentale IDIS Viitorul era ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite. L-am întrebat pe Igor Munteanu ce crede despre o posibilă înaintare militară a Rusiei pînă la gurile Dunării. În definitiv, de ce Rusia acumulează cantități mari de armament și un mare număr de trupe în Crimeea, dacă nu ar avea de gînd să le folosească? „Oricînd este o variantă posibilă, atîta timp cît Federația Rusă s-ar considera scutită de eventuale sancțiuni din partea Occidentului. Dar principala preocupare a Kremlinului este acum legată de relaxarea sancțiunilor. Rusia este în colaps financiar în acest moment. De aceea nu cred că, acum, Federația Rusă poate continua acest scenariu. Pe de altă parte, Rusia trebuie să păstreze pozițiile deja obținute în Donbas și Crimeea“, crede Igor Munteanu.

Oazu Nantoi este unul dintre analiștii politici respectați la Chișinău. Fost ofițer al armatei sovietice, este în bună formă, la cei 68 de ani ai săi, și încă mai sare cu parașuta. În opinia lui, soarta Republicii Moldova depinde direct de felul în care Ucraina va răspunde provocării.

„Republica Moldova este un proiect statal circumstanțial. Nu s-a creat pe baza faptului că poporul moldav ar fi luptat din moși strămoși pentru acest lucru! La 26 și 28 iunie 1940, cele două ultimatumuri ale lui Stalin au fost date pe baza așa-ziselor argumente că populația Moldovei ar fi majoritar ucraineană. Ceea ce arată că, în acel moment, Stalin nu avea de gînd să creeze statalitatea moldovenească. Dar ceva s-a întîmplat, pînă cînd, la 2 august 1940, a fost proclamată, la Moscova, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Așa s-au pus bazele statalității Republicii Moldova. Acum, de cînd cu agresiunea rusă la adresa Ucrainei, dacă proiectul Novorossia ar fi fost dus pînă la capăt, soldatul rus ar fi fost pe Prut și, cum glumeam noi, jumătate dintre politicienii de la Chișinău, cei care au banii dosiți în bănci străine, ar fi fugit peste Prut. Iar ceilalți i-ar fi întîmpinat cu flori pe eliberatori, pentru a treia oară, după 1812 și 1940.

Dar Putin a fost oprit, după ce, la 29 martie 2014, a avut loc convorbirea telefonică cu președintele Obama. Și Republica Moldova a rămas neatacată de Rusia. Aceasta, în pofida faptului că, după cum credeau mulți analiști de la Chișinău – și nu era deloc imposibil –, dacă trupele rusești din Transnistria ar fi primit ordin să atace în direcția Odesa, situația s-ar fi schimbat radical, dată fiind slăbiciunea de la acel moment a statului ucrainean.

Acum, proiectul Novorossia e în­ghe­țat, dar este ca un virus care poate ataca organismul, în caz că acesta se va dovedi slăbit. Cheia se află în reformele pe care guvernul Ucrainei le va putea aplica în următoarea perioadă. Repet, noi sîntem un stat circumstanțial și existăm numai fiind­că între noi și Rusia se află Ucraina. Dacă Ucraina va fi o poveste de succes, atunci aceasta va pune capăt proiectului Novorossia“, crede Oazu Nantoi.

Și totuși, există opinii potrivit cărora societatea moldovenească poate folosi perioada următoare tocmai pentru a întări instituțiile statului, în timp ce dezbaterea „Est sau Vest“ poate fi lăsată pentru mai tîrziu. Maia Sandu, fost ministru al educației, a făcut din aceasta chiar o platformă politică pe baza căreia speră să cîștige alegerile prezidențiale programate pentru 30 octombrie. Am găsit-o la sediul noului ei partid, Acțiune și Solidaritate, alături de un grup de tineri voluntari. Se situează împotriva întregului edificiu politic moldovenesc și, deși se afla în cărți pentru postul de prim-ministru, după căderea guvernului Leancă, a fost refuzată. Motivul: pretenția „absurdă“ de a impune cine să fie procuror general și guvernator al Băncii Naționale, ca prime condiții pentru lămurirea jafului miliardului de dolari din bănci. Pentru ea, Moldova ar trebui să uite puțin de disputele Est – Vest și să folosească fereastra de oportunitate pentru a-și întări instituțiile.

„Noi vrem să unim oamenii în jurul acestor principii, precum buna guvernare sau lupta împotriva corupției. De 25 de ani, nu facem decît să stăm pe baricade și nu ne mișcăm deloc. Cînd vom putea aduce o anumită bunăstare în societate și o funcționare corectă a statului, vom putea pune în discuție și teme mai mari, care țin de orientarea geopolitică“, este de părere Maia Sandu.

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.