Modelul chinez
După ani de succese incontestabile, modelul capitalismului socialist reprezentat de China ca alternativă la capitalismul democratic începe să-şi expună crăpăturile. Avantajele unei economii centralizate care poate conta pe eficienţa ordinelor ar trebui să asigure o trecere lină prin turbulenţele crizei. Un analist citat de revista The Economist consideră că economia de comandă ar oferi şanse mai mari decît piaţa liberă revenirii la indicii pozitivi de dezvoltare: "firmele controlate de stat reprezentînd o treime din produsul industrial şi aproape jumătate din investiţii au fost Ťrugate» să nu dea oamenii afară şi să continue investiţiile". Rugăminţile sînt însoţite de programe de finanţare şi e de aşteptat ca eficienţa lor să fie superioară celor din Occident, fiind mai uşor de urmărit şi de controlat legătura de la cauză la efect; ceea ce nu exclude risipa, clientelismul politic, corupţia. Oricît de logice ar părea discursurile şi oricît de raţionale ar fi măsurile proiectate, autorităţile au de luat în calcul reacţiile unei populaţii manipulate în ultimele decenii în fel şi chip; i s-au arătat mereu alte scopuri, contînd pe ascultarea şi supunerea induse de autarhie. În urmă cu un an, într-o vacanţă de sărbători, cînd milioane de muncitori cu slujbe la oraş şi cu locuinţa la ţară au vrut să plece spre casă, a început viscolul şi trenurile nu mai circulau: mase nemişcate de oameni aşteptau pe peroanele gărilor, în timp ce zăpada îi acoperea treptat. Nu gesticulau nerăbdători sau neliniştiţi. Păreau alţi soldaţi de teracotă păstraţi de cine ştie cînd, ca să dovedească lumii că dincolo de toate ideologiile, revoluţiile culturale, mari salturi înainte sau înapoi, răbdarea e marea virtute a acestui popor care ştie să-şi aştepte ora. Anul acesta trenurile circulă, dar se pare că doar într-un singur sens. Confruntate cu perspectiva a 1,5 milioane de absolvenţi de colegiu fără serviciu, oficialităţile chineze organizează programe pentru angajarea lor în zonele rurale, de unde provin. Campanii de recrutare, împrumuturi pentru reaşezarea în noile locuri, pe de o parte; pe de altă parte, absolvenţii de colegiu nu vor mai putea fi angajaţi la oraş dacă nu şi-au făcut un stagiu la ţară. Nu lipsesc argumentele socio-politice: "Sînt necesari tot mai mulţi activişti care să lucreze la bază, care să ştie să discute cu oamenii obişnuiţi, care ştiu cum să-i îmbogăţească pe fermieri şi să facă în aşa fel încît agricultura să devină stabilă" - explică unul dintre vicepreşedinţii Chinei, Xi Jinpig. Cei mai mulţi dintre cei destinaţi acestei înalte misiuni - chiar dacă nu au memoria celor 17 milioane de intelectuali deportaţi la ţară în anii Revoluţiei culturale - nu sînt prea fericiţi de această direcţie a traseului lor în viaţă: nu numai că nu prea ştiu ce să facă la ţară, dar nici ţăranii nu au încredere în ei. "La început am crezut că o să am posibilitatea să sugerez cîte ceva sau să-l sfătuiesc pe primarul satului, dar în realitate nu poţi să faci nimic. Secretarul de partid ia deciziile. Sîntem nişte slugi fără putere" - spune un absolvent al Universităţii din Beijing, secţia computere, citat de The Washington Post. Încercarea altui absolvent, licenţiat în engleză, de a introduce Internetul la sat s-a lovit de refuzul autorităţilor locale: risipă de electricitate. Transferul de la oraş la sat al tensiunilor dintre generaţii, dintre reprezentanţii modernităţii şi cei ai tradiţiei nu rezolvă în nici un fel problemele, dimpotrivă, le îndepărtează din centrul atenţiei, fără să înlăture ameninţarea unui val de violenţă. Pentru toate ţările care îşi caută echilibrul şi stabilitatea economică, fascinaţia reprezentată de flexibilitatea comuniştilor capitalişti chinezi pune în surdină criticile în legătură cu respectarea drepturilor omului; cînd e vorba despre un miliard de oameni, stabilitatea pare (poate că şi este) mai importantă decît libertatea. Cifrele celei mai dinamice economii din lume ascund cumplita nemişcare a oamenilor de pe peron. Apariţia trenului poate fi însoţită de tulburări: un consilier al Partidului Comunist în materie de agricultură e de părere că "dacă vor avea loc incidente de masă, toţi oficialii trebuie să se deplaseze pe linia întîi şi să ducă muncă de convingere de la om la om". În aşteptarea orei, capitalismul comunist face loc comunismului comunist.