Misterul feminin al democraţiei
Cînd am aflat că John McCain, candidatul republican la preşedinţia americană, a ales-o pe Sarah Palin, guvernatorul statului Alaska, drept candidat pentru funcţia de vice-preşedinte, mărturisesc cu mîndrie că nu am gîndit ca toată lumea. Din comentariile de prim moment, am dedus că impresia generală a fost că McCain a luat această decizie pentru a atrage electoratul feminin despre care se crede că este, mai mult sau mai puţin compact, dezamăgit de ieşirea din cursă a lui Hillary Clinton. Mi se pare şi acum că acest comentariu nu se susţine şi nuanţările puternice care au apărut în comentariile care au urmat primelor impresii par să îmi dea dreptate. Palin nu este deloc Hillary, iar un alegător (fie el femeie sau bărbat) care suspină după Hillary Clinton nu se va putea niciodată consola cu Palin. Şi nu e vorba doar de faptul că Sarah Palin are o poziţie constant conservatoare în chestiunea avortului, în vreme ce Hillary era mult mai "liberală". Şi acesta e un clişeu fals: că femeile din Statele Unite votează în funcţie de opinia lor în chestiunea avortului. Un foarte recent sondaj "FOX News/Opinion Dynamic" arată că 40% dintre femeile care vor vota consideră că economia este marea problemă şi îşi vor forja opţiunea electorală după cum vor fi convinse de candidaţi că sînt sau nu capabili să rezolve problemele economice ale ţării. Mai departe, 13% consideră că marea problemă de care va depinde votul lor este reforma sistemului de asigurări de sănătate, 12% au drept referinţă capacitatea candidaţilor de a rezolva cumva situaţia din Irak, 8% vorbesc despre terorism şi securitate naţională ca principale probleme la care aşteaptă rezolvări şi doar 3% au spus că dreptul la avort este, pentru ele, o temă în asemenea măsură de importantă, încît să le determine votul. De altfel, ideea că femeile sînt un grup electoral în sine - dar bărbaţii, nu - mi se pare de o stupiditate fără margini. Am scris acum vreo două luni un text despre diferenţa enormă dintre două femei: Sarah Bryant şi Naomi Campbell. Una şi-a dat viaţa într-o operaţiune specială în Afganistan, servindu-şi ţara, iar cealaltă a dat cu poşeta Luis Vuitton în cap comandantului unei aeronave British Airways pentru că una dintre valizele ei se rătăcise pe Heathrow. Poveştile lor erau prezente în aceeaşi ediţie a unui mare ziar londonez. Ele erau în acelaşi ziar doar pentru că a avut loc accidentul uimitor de a fi contemporane. Cei mai mulţi oameni, fie ei bărbaţi sau femei, nu au în comun mai mult decît această simultaneitate ciudată. Aşadar, Sarah Palin nu e acolo să atragă electoratul lui Hillary. De altfel, campania lui McCain ("Hillary a avut dreptate în tot ce spunea despre Obama") urmăreşte doar să-i confuzioneze pe alegătorii lui Hillary Clinton şi nu să-i convingă. Maximum ce poate McCain spera este ca aceşti alegători să stea acasă. Sarah Palin este pe buletinul de vot alături de McCain pentru electoratul indecis. Marele ei merit nu este că e femeie, ci că a exercitat un tip de administraţie foarte eficientă, după standardele şi convingerile republicane. Proiectele ei energetice, cu care a convins în Alaska şi pe care tocmai le derulează, par a rezolva problema creşterii costurilor energiei. De pildă, ea este pentru forajul în zonele din preajma cercului polar, e convinsă că încălzirea globală nu este produsul civilizaţiei noastre, ci mai degrabă un ciclu cosmic pe care nu avem cum să-l influenţăm (de genul glaciaţiunilor din illo tempore), a dovedit o grijă scrupuloasă pentru cheltuirea banului public respectîndu-l cu sfinţenie pe contribuabilul din fiecare cetăţean. Vin, după ea, şi controverse. În Alaska, Sarah Palin se află sub o anchetă etică, în care un panel special constituit trebuie să decidă dacă darea afară din poliţie a fostului ei cumnat (care a divorţat aprig şi cu năbădăi de sora soţului ei) a fost decisă ca urmare a presiunilor guvernatorului Palin, aşa cum susţine ex-cumnatul, sau nu. Apoi, evident, adversarii vor specula lipsa ei de experinţă. În cazul lui Obama, republicanii spuneau că un mandat de senator e prea puţin pentru a fi pregătit să conduci America. Dar Palin era, pînă acum doi ani, primarul unui orăşel din Alaska, iar abia de doi ani este guvernatorul statului. Se estimează că lui Obama şi, mai ales, lui Joe Biden le va fi greu să o atace pentru că, se ştie, un bărbat care atacă virulent o femeie poate foarte uşor să işte antipatia poporului. Altfel, Sarah Palin va şti să răspundă, sînt sigur. Este o femeie care vînează în pădurile infinite ale Alaskăi alături de soţul ei, e membră de onoare în diverse grupuri care militează pentru dreptul de a purta arme şi a învins în competiţiile interne de partid (convenţiile republicane din Alaska) adversari redutabili, care păreau de neurnit din fotoliile lor. Oricum, apariţia lui Sarah Palin în ecuaţia prezidenţială va creşte complexitatea jocului politic în campania celor două partide, misterul va fi încă şi mai provocator pentru noi, cei care privim acest joc, iar şansele să avem un spectacol politic încă şi mai amplu decît avem deja sînt foarte mari.