Mîrșava intenție bună a statului

Acum vreo zece ani, ne plimba Ciprian, viitorul fin, prin Bucovina. De curînd fuseseră niște inundații prin zonă (cauzate, ca de obicei pe acolo, de bărbieritul forestier intensiv al obcinelor, care a lăsat apa să curgă la vale fără nici o stavilă) și auzisem la televizor cum că primarul era de vină pentru că niște case fuseseră luate de viitură. Dăduse autorizație de construcție. L‑am rugat pe Ciprian să ni le arate. El s-a conformat. Eu am rămas interzis. Casele cu pricina, cu pretenții de vilă, dar construite în stilul căminelor de nefamiliști, erau așezate exact în albia rîului, pe prundiș. Am încercat să îmi închipui cît de idiot putea fi cineva pentru a construi ceva acolo. A cui e culpa? A proprietarului, că și-a pus viața și avutul în pericol, sau a primarului, că i-a dat autorizație?

Eu am apucat să trăiesc în România lui Ceaușescu, o țară în care statul îmi spunea ce să fac, de dimineața pînă seara, din copilărie pînă la pensie. Îmi erau reglementate prin normative toate cele: performanțele școlare, timpul liber, accesul la informație, viitoarea carieră, locul de muncă, evoluția profesională, numărul de copii și numărul de calorii. De aceea, prin iarna lui ’89, am ales să trăiesc liber, într-o țară în care să am și eu ceva de zis în ceea ce privește propria-mi viață. Să cîștig dacă aleg bine și să pierd dacă fac alegeri proaste. Să aleg, carevasăzică. Într-un fel sau altul. Cu bun-simț sau cu mîrlănie. Respectîndu-i pe cei din jur sau folosindu-i cinic întru propriul folos. Să am succes sau să eșuez, iar statul să nu aibă nimic de-a face cu asta. Să mă lase să trăiesc în puii mei (na, că nu mi-a venit altă expresie!), după mintea mea, după talentul sau lipsa mea de talent, cu norocul sau ghinionul meu. Iar el să se bage cît mai puțin în toată afacerea asta care este doar a mea. Nu a lui.

Toate mi-au venit în minte de curînd, de cînd cu nenorocirea de la Colectiv. Niște patroni au folosit o lege care a dorit să debirocratizeze mediul de afaceri și care a delegat responsabilitatea dinspre administrație înspre investitor. Altfel spus, în loc să ceară sute de avize și certificate, statul a zis: îți asumi răspunderea că totul e în regulă. Riscul e al matale, monșer! Eu, stat, mă dau la o parte. Matale ești major, ești vaccinat, ai bunăvoința de a lua pe răspunderea matale o grămadă de efort birocratic și administrativ care mai degrabă produce corupție. Declară mătăluță sub semnătură că ești în regulă și te cred. Nu mai stau să te hingheresc la ghișee și oficii care să te coste timp și bani. Te cred, pînă la proba contrarie.

Patronul lu’ Colectiv a semnat. Apoi, patron fiind, a căutat profit cît mai mare. A făcut niște renovări de mîntuială în incintă, la preț minimal (buretele cel mai ieftin, împănat cu lemn de brad!), doar de dragul aspectului și al utilității imediate. Nu s-a gîndit la ce putea fi mai rău. Fie vorba între noi, cîți avem asigurare suplimentară pe casă, pe mașină, pe mai știu eu ce? Costă. O lăsăm la „și altele“ în buget. Apoi, tot profit căutînd, a zis că nu cîștigă destul și s-a gîndit să organizeze concerte. Și-a încălcat contractul asumat de bunăvoie cu Primăria. În loc de bar, a făcut sală de concerte, cu mult mai mult de 80 de clienți. A fost decizia lui, pentru că voia profit mai mare. Au fost multe, multe cîntări în locul ăla, în ultimii ani. Nu s-a întîmplat nimic. Știți de ce? Pentru că nimănui nu i-a trecut prin cap să înfigă artificii într-un perete căptușit cu bureți inflamabili. Iar asta a fost altă decizie individuală, luată de nu știu cine. De impresar, de solist sau de toți membrii trupei, la un loc.

La fel ca în cazul caselor din Gura Humorului, stau și mă întreb: cît de inept să fii ca să dai foc la niște artificii înfipte într-un perete căptușit cu bureți inflamabili?

Pe străzi și pe la liderii de opinie a început să se strige: Corupția ucide! E normal. Ni se pare firesc ca Maștera Corupție, atît de la modă, să fie vinovată și acum. Mă tem că, de data asta, în culpă este o lege emisă exact pentru a reduce șpaga. Nici o faptă bună a statului nu rămîne nepedepsită.

Gabriel Giurgiu este realizator de e­misiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.