Mințindu-ne
Iubim să ne mințim pe noi. Sigur ne place să fim mințiți și nu ezităm în a minți, mai ales atunci cînd este pentru cine știe ce scop nobil. Cum ar fi să nu dormi în fața ușii la două noaptea sau să te muți înapoi cu părinții.
Credem ceea ce vrem și rar sîntem logici în a interpreta adevărul. Sîntem foarte siguri pe noi că dieta cu quinoa și chakre sau detoxifierea prin meditație transcendentală pe bază de rucola funcționează și chiar găsim dovezi științifice că așa e. Sîntem convinși că sîntem creștini, dar de cele mai multe ori habar nu avem ce înseamnă asta. Amestecăm visurile cu realitatea și cu nevoile noastre de a ne simți deștepți, frumoși și onești cu adevărul. Sîntem destul de convinși că curajul – și nu capul plecat – ne-a construit carierele și uităm că am fost recompensați pentru pupatul în cur și, practic, niciodată pentru critica aia curajoasă pe care ne-o imaginăm că a existat și altundeva în afara interiorului propriului cap, în anonime sau pe FB – și acolo, de cele mai multe ori, de pe un cont fals. Așteptările noastre declarate de la cei pe care îi șefuim sînt să fie profesioniști și muncitori, dar de fapt ceea ce vrem este să ne laude slugarnic și pe cît posibil să ne facă nouă viața cît mai ușoară. Ne credem toți a fi niște individualități remarcabile și uităm că sîntem disperați să facem parte dintr-un grup și să fim cît mai mult posibil plăcuți. Lucru care cel mai adesea se traduce tot prin servitudine, politețe mincinoasă și comportament de cireadă.
Confundăm la greu conțopiștii cu managerii, și nebunii cu liderii. Funar, Vadim Tudor, Gigi Becali, Dan Diaconescu fac parte, la fel ca Trump sau Boris Johnson, din lumea noastră.
Sigur că dumneavoastră nu vi se întîmplă asta. Sigur că, spre deosebire de mine, ați văzut prostia și îngîmfarea domnului Constantinescu, corupția și ipocrizia domnului Băsescu. Elena Udrea a fost dintotdeauna pentru dumneavoastră nevasta unuia dintre cei mai corupți oameni din România și prietena tuturor nemernicilor de azi, și nu speranța blondă a politicii noi. Ciuvică nu a fost nicicînd cavalerul luminii, mîna dreaptă a președintelui Constantinescu, ci doar smardoiul de astăzi a lui Voiculescu. Vedeți greșelile eroului dumneavoastră și le sancționați. Eu sînt adesea prost.
Am urmărit cu mare atenție activitatea domnului Iohannis, pe care l-am votat. Din păcate, nu este nimic remarcabil în ceea ce a făcut. La fel ca și cărțile dînsului pline de platitudini și cel mult mediocre, activitatea președintelui pare o glumă proastă, la o analiză rece. Și mai cumplit este că eu cred, de asemenea, că este cel mai bun președinte pe care l-am avut.
Diferența dintre eleganță, stil, pres-tan-ță și aroganță, limbă de lemn, înțepeneală de-pinde nu de o analiză pragmatică a activității domnului Iohannis, ci de minciuna pe care dorim să ne-o spunem, de grupul căruia îi aparținem. Diferențele dintre Mihai Gâdea și Rareș Bogdan sînt minore și, din nou, depinde de tabăra în care vrem să fim. Justificăm manipularea grotescă a unuia și o înfierăm pe a celuilalt. Dan Mihalache și George Maior sînt personaje controversate și la fel de apropiate de președinte, așa cum este și limba domnului Gâdea de fesierele prietenilor patronului dînsului. Miopia pe care o manifestăm cînd vine vorba de cei în care avem nevoie să credem că ne vor salva nu poate aduce nimic bun. Chiria enormă primită pe un spațiu obținut în condiții cel puțin tulburi este ignorată într-un mod la fel de absurd precum ignoră votanții PSD inaptitudinea Vioricăi Dăncilă și mîrlănia domnului Eugen Orlando Teodorovici.
Sigur că doamna Kövesi are o mulțime de merite, dar activitatea DNA este departe de a fi perfectă. Faptul că fosta șefă a DNA a fost apropiată de Gabriel Oprea, Sebastian Ghiță, Băsescu și Maior este foarte ușor trecut cu vederea de cei care vor să creadă în preasfinția domniei-sale sau a domnului Augustin Lazăr – și el, un om cu legături foarte strînse cu oameni politici extrem de toxici. Trecutul comunist și controversat al celor pe care ne dorim să îi credem este, din păcate, la fel de strident ca trecutul celor pe care îi urîm cu spume.
Zdrobitoarea majoritate a „zeilor“ noștri nu au făcut nici o ispravă în sectorul privat. Mai toți s-au îmbogățit fiind în politică, din contracte cu statul sau datorită familiilor lor, care fie sînt foști securiști cu abilități antreprenoriale ieșite din comun, fie prieteni ai acestora. Mediocritatea carierelor profesionale ale acestora este stupefiantă pentru cei care au răbdarea de a le examina. Din păcate, acest lucru este caracteristic nu numai politicienilor vechi, dar și celor noi. Propunerea USR-ului pentru primarul sectorului 4 este grotescă. Un om care are tendințe rasiste, xenofobe și sexiste, cu o ideologie care îl face perfect pentru defunctul partid lui Gigi Becali, a cîștigat exercițiul democratic al filialei din sectorul 4. PLUS-ul nu este nici el lipsit de probleme.
„Adevărul“ depinde tare mult de grupul în care ne dorim să fim și din ce în ce mai rar de dovezi sau logică. Doamna Firea, în fapt, a fost un adversar mult mai dur și mai consistent al domnului Dragnea, comparativ cu președintele, și a arătat de departe cel mai mult curaj în conflictul cu fostul șef al PSD. Sigur că Firea este un primar catastrofal și ipocrit, dar nu sînt deloc sigur că este sub politicienii pe care îi adoră cei care o urăsc pe domnia-sa.
Exemple sînt multe și, cel puțin pentru mine, destul de dureroase. Desigur, nu este deloc confortabil să mergi împotriva ambelor tabere, mai ales cînd ele sînt majoritare, și că aderarea la același set de valori este mult mai simplă și benefică. Din păcate, cauza pentru care am ajuns unde sîntem acum cu o clasă politică cel mult mediocră, dacă nu penibilă, se datorează în principal servitudinii și conformismului. Iar amestecul de pupincurism și uitatul într-o parte sau la adversari nu îi va face în nici un caz pe viitorii noștri politicieni mai buni, ci doar ne va asigura un viitor în care vom repeta exact aceleași greșeli.
Foto: Cosmin Bumbuț