Miliardarii şi deţinuţii

16 februarie 2006   PE CE LUME TRĂIM

Politica externă a Rusiei, din ce în ce mai decisă să renunţe la solidarităţi neconvenabile şi să joace rolul creatorului de situaţii noi, este însoţită pe plan intern de măsurile necesare pentru asigurarea coeziunii populare. Bolovanul-spion, organizaţiile neguvernamentale - oficine întreţinute cu bani murdari de străinii ostili - menţinerea trupelor în regiunile revendicate de noile state independente nu fac decît să afirme că Rusia nu a renunţat la rolul ei de lider mondial. Faptul că lumea s-a schimbat nu pare să o impresioneze: se vor găsi întotdeauna nemulţumiţi de politica adversarilor şi aceştia pot fi înregimentaţi în propria tabără. Diferenţa faţă de trecut este că de data asta Rusia nu mai este purtătoarea unei ideologii menite să aducă odată şi odată fericirea pe pămînt, ci doar exponentul unei puteri opuse altei puteri, lipsite de credibilitate cînd vorbeşte despre democraţie, libertate şi egalitate. Spectacolul conferinţelor de presă, un one-man-show bine pus în scenă, face să cadă în derizoriu "micile" decizii bifînd etapele intermediare necesare scopului. În primul rînd istoria. Preşedintele Putin a decis că faptele istorice trebuie expuse în manuale în aşa fel încît să stimuleze mîndria tinerilor pentru trecutul îndepărtat sau recent al ţării lor. A fost astfel eliminat de pe piaţă un manual care pomenea "dictatura autoritară" instalată în ţară după 2001, cerînd elevilor să comenteze pozitiv sau negativ, prin fapte, această definiţie. În manual era evocat şi Troţki: el pretindea că dragostea de patrie nu trebuie confundată cu dragostea pentru secretarul partidului, iar Ceaadaev (secolul XIX) spunea că patria nu poate fi iubită cu ochii legaţi şi cu un căluş în gură, dar afirmaţiile acestor personaje nu figurează pe lista citatelor admisibile. E adevărat, aşa cum arată patria acum, există cîţiva oameni care nu au de ce să nu o iubească: dintre cei 720 de miliardari ruşi (în ruble), 40 sînt deputaţi în Duma de stat sau sînt membrii ai Sovietului federal. Dintre cei 720 de miliardari, 50 sînt miliardari în dolari şi bogăţia lor vine din extracţia de petrol şi industria metalurgică. Ambele au fost proprietăţi ale statului şi au intrat în mîinile acelor particulari agreaţi de stat. Ei nu consideră o nenorocire faptul că sînt cu ochii legaţi şi cu căluşul în gură, important e că nu sînt cu mîinile legate. În al doilea rînd, cine vrea să dea din mîini o păţeşte. Mihail Hodorkovski, fostul proprietar al companiei petrolifere IUKOS, este după cum se ştie condamnat la muncă, pe şapte ani, în lagărul de Krasnokamensk, regiunea Cita (7.000 de kilometri depărtare de Moscova, 29 de ore cu avionul). Aici i s-a dat o pedeapsă suplimentară pentru că şi-ar fi părăsit locul de muncă - o maşină unde cosea mănuşi - fără motiv temeinic. Hodorkovski şi avocata lui au susţinut că maşina era stricată şi el s-a dus după cineva capabil s-o repare, fără să depăşească perimetrul atelierului. A doua mustrare adusă celebrului deţinut s-a referit la faptul că avea documente interzise printre efectele personale. În urma acestei descoperiri a fost trimis pentru cinci zile în izolatorul de pedeapsă. Desigur, toate acestea fac imposibilă orice discuţie despre eliberarea lui Hodorkovski înainte de termen sau măcar despre mutarea lui într-un loc mai apropiat de Moscova. Măcar despre Hodorkovski se ştie unde este. Antonio Valdes-Garcia, cetăţean spaniol, fost director la una din sucursalele IUKOS, a fost arestat în iunie 2005. În septembrie a fost văzut în spitalul Academiei Ruse de Ştiinţă cu traumă craniană, comoţie cerebrală, multiple fracturi ale membrelor inferioare şi fără dinţi. Nimeni nu era în stare sau nu a vrut să explice cum de a ajuns omul (posesor al dublei cetăţenii, rusă şi spaniolă) într-o asemenea stare. La început martor protejat, a devenit în cele din urmă acuzat. La conferinţa de presă a preşedintelui Putin, un ziarist spaniol l-a întrebat ce ştie despre soarta cetăţeanului spaniol Antonio Garcia: "În Rusia trăiesc 145 de milioane de oameni. Nu pot să-i ştiu pe toţi" - a răspuns Putin zîmbind. "Cu atît mai mult dacă nu e cetăţean rus, ci spaniol." Aşa e, Putin nu e Cain, nu trebuie să ştie ce i s-a întîmplat fratelui său Abel, dar intră în fişa postului lui ca arestaţii să nu apară cu capul spart în spitale şi să dispară de acolo. Nu e nevoie de manuale ca oamenii să înţeleagă ce-i aia o "o dictatură autoritară".

Mai multe