Mila: final de proces
Acest proces va face, cu siguranță, jurisprudență. Și va stabili normele de conduită în spațiul public virtual. Nu e de mirare că a fost urmărit cu sufletul la gură și că a stîrnit numeroase reacții. Verdictul, anunțat la un an și jumătate de la producerea faptelor, pare să fi potolit pasiunile. Dincolo de culpele individuale – în mare parte, nerecunoscute de făptași –, societatea franceză pare însă împăcată cu principiile care stau în spatele judecății. Anume, că pe rețelele sociale ar trebui să ne purtăm ca pe stradă: ce nu e permis în spațiul public nu e permis nici în mediul virtual. Și că insulta, amenințarea, hărțuirea etc. sînt fapte penale, indiferent de spațiul în care se manifestă.
Totul a pornit de la un caz deosebit de violent petrecut în ianuarie 2020. Victima e o tînără din regiunea Lyon, care se autodefinește drept lesbiană. Mila Orriols – așa o cheamă – e foarte activă pe rețelele sociale, unde e urmărită de sute de adolescente și adolescenți. Provocată de un urmăritor homofob, insistent și agresiv, Mila a exclamat, într-o postare, că urăște religia: „Coranul este plin de ură“, a continuat ea, adăugînd că „religia [ta] este de căcat“. Clipul video în care face aceste afirmații s‑a redistribuit rapid, căpătînd o vizibilitate foarte mare. A urmat un val de răspunsuri: mii și mii de injurii, mesaje încărcate de ură împotriva autoarei, incitări la violență, hărțuire, amenințări de tot felul – inclusiv cu moartea. Unii dintre incitatori (probabil colegi de clasă sau cunoscuți) au publicat chiar și adresa unde locuiește. Pe fondul amenințărilor, Mila a fost nevoită să abandoneze școala în care învăța și să părăsească localitatea, sub paza poliției.
Unsprezece tineri au fost condamnați la pedepse cuprinse între patru și șase luni de închisoare cu suspendare. Unul singur dintre condamnați și-a recunoscut faptele, putînd beneficia, astfel, de un cazier judiciar curat. Atît procurorul, cît și avocatul victimei au salutat decizia echilibrată a completului de judecată, în vreme ce unii dintre apărătorii tinerilor au denunțat pedepsele „exemplare”. Nu toți, însă... Avocatul unuia dintre tinerii condamnați pentru hărțuirea Milei afirmă că a fost un „proces politic”, dar recunoaște că „asta nu e neapărat un lucru rău: politica realizează un fenomen cu totul nou, tribunalul are aici și o misiune pedagogică. Și a făcut-o cu măsură”.
Dar mai e o poveste, la capătul celălalt al acestui caz-școală. În chestiune: cum ar trebui tratate afirmațiile Milei Orriols despre islam? În Franța nu există delictul de blasfemie (Emmanuel Macron a vorbit chiar despre „dreptul la blasfemie”). Libertatea cuvîntului e considerată o valoare fundamentală, constitutivă a democrației. La fel ca în majoritatea țărilor europene, și în Franța oricine poate critica orice religie după cum îi place, fără consecințe legale. Expresiile vulgare adresate vreunei divinități, injuriile sau defăimarea unei ființe abstracte nu fac obiectul nici unei legi. E interzis, în schimb, să insulți adepții unei religii: există mai multe paragrafe în diverse legi care sancționează discriminarea (pe criterii religioase), defăimarea sau injuria. Sancționate sînt și incitarea la discriminare, la ură sau la violență pe criterii religioase. Libertatea de exprimare nu e deci absolută: ea e garantată de Constituție cu excepțiile derivate din alte legi. Unde se încadrează afirmațiile Milei? Parchetul a respins cazul. Justiția a considerat că Mila a insultat o religie și nu adepții unei religii și că afirmațiile ei, oricît de ultragioase, trebuie tratate ca opinii personale legate de o religie, nu ca insulte aduse unei comunități de credință. Deznodămînt fericit: pînă la urmă, Franța și-a putut reafirma valorile. Și, pe baza jurisprudenței, și-a construit un arsenal de luptă împotriva hărțuirii online.