Mila, bat-o vina
În Franța, o tînără pe nume Mila tocmai a declanșat o polemică aprinsă care va marca relațiile interculturale multă vreme de acum înainte. Mila trăiește într-un mic orășel din zona Lyon. Este (după cum singură a spus) lesbiană și vorbește despre identitatea ei sexuală pe rețelele sociale. Contul ei de Instagram e urmărit de sute de adolescente și adolescenți. Provocată de un urmăritor insistent și agresiv, a spus, recent, într-o postare, că urăște religia. „Coranul este plin de ură“, a continuat ea, adăugînd apoi că „religia ta este de căcat“. Clipul video în care face aceste afirmații s‑a redistribuit rapid, căpătînd o vizibilitate foarte mare. A urmat un val de răspunsuri: mii și mii de injurii, mesaje încărcate de ură împotriva autoarei, incitări la violență, hărțuire, amenințări de tot felul – inclusiv cu moartea. Unii dintre incitatori (probabil colegi de clasă sau cunoscuți) a publicat chiar și adresa unde locuiește. Confruntată cu această avalanșă de amenințări la adresa tinerei și pentru a scăpa de responsabilitatea de a-i asigura securitatea personală, școala a fost nevoită să o exmatriculeze pe Mila. E o măsură temporară, după cum a precizat conducerea. Între timp, nici o altă școală din regiune nu e dispusă s-o reînscrie. Mila e consemnată la domiciliu, casa familiei e păzită în permanență de poliție.
Chestiunea e însă mai gravă, iar implicațiile au o portanță greu de anticipat. Cum depășești o asemenea criză într-o țară precum Franța, care garantează prin Constituție dreptul la liberă exprimare, dar în care o parte deloc nesemnificativă a societății se ghidează în continuare după norme religioase? Cum reacționezi la cazuri precum acesta, în care o afirmație care denigrează o întreagă comunitate de credință declanșează o ură de nestăpînit? Care sînt instrumentele juridice pentru a încadra aceste fapte? Oameni politici, lideri religioși, juriști, psihologi și profesori au alimentat această polemică amplificînd consecințele și oferind argumente noi pînă la polarizarea radicală: #JeSuisMila versus #JeNeSuisPasMila.
În Franța nu există delictul de blasfemie. La fel ca în majoritatea țărilor europene, oricine poate critica orice religie după cum îi place, fără consecințe legale. Expresiile vulgare adresate vreunei divinități, injuriile sau defăimarea unei ființe abstracte nu fac obiectul nici unei legi. E interzis, în schimb, să insulți adepții unei religii: există mai multe paragrafe în diverse legi care sancționează discriminarea (pe criterii religioase), defăimarea sau injuria. Sancționate sînt și incitarea la discriminare, la ură sau la violență pe criterii religioase. Libertatea de exprimare nu e deci absolută: ea e garantată de Constituție cu excepțiile derivate din alte legi. Unde se încadrează afirmațiile Milei referitoare la islam?
Ministrul Justiției, Nicole Belloubet, a explicat într-un interviu că insulta adresată unei religii e „în mod evident o atingere adusă libertății de conștiință“. Acuzată că astfel pune în discuție delictul de blasfemie, ministrul a revenit asupra declarațiilor, susținînd că „poate“ s-a exprimat greșit și că „avem dreptul să criticăm religia“. Delegatul cultului musulman Abdallah Zekri a reacționat agresiv pe tema „cazului Mila“, spunînd că „cine seamănă vînt culege furtună“: „A căutat-o, știe ce a spus, își asumă“. „Insultele pe care le‑a proferat sînt inacceptabile“, a insistat el. Comentariile sale au fost imediat taxate de secretarul de stat pentru Egalitatea de gen, Marlène Schiappa, care le consideră „criminale“ și „nedemne de un responsabil religios, care este un lider de opinie“. Și tot așa…
Parchetul din Vienne (Isère) a anunțat deschiderea a două anchete separate. Prima îi vizează pe autorii amenințărilor și incitărilor la ură și e realizată de o unitate a poliției specializată în criminalitatea informatică. Cealaltă anchetă o vizează pe Mila și se referă la „provocare la ură rasială“: obiectivul e să se stabilească afirmațiile făcute de minoră care nu sînt acoperite de libertatea de exprimare. Ambele cercetări se arată a fi, încă de pe acum, complicate. Cea îndreptată împotriva celor care o amenință pe Mila va scoate probabil mii de postaci agresivi care au reacționat în/din spirit gregar fără să fie neapărat mobilizați de ură autentică și, mai ales, fără să bănuiască toate implicațiile. Cei mai mulți sînt, probabil, minori. Ancheta împotriva Milei – care cuprinde toate postările ei pe Instagram, nu doar pe cea recentă, care a declanșat toată tărășenia – va scoate la iveală, probabil, o rebelă cu spirit de frondă care se bazează pe dreptul la liberă exprimare, ignoră excepțiile. Se simte exclusă și discriminată și n-are nici o reținere să-i trateze pe alții prin excludere și discriminare. Mila însăși se apără, susținînd că nu a vrut să incite la ură, ci că a răspuns unor hărțuiri homofobe și misogine. Un paradox: micile ei comentarii au fost publicate de ziarul Libération (de centru-stîn-ga) și de o platformă online de extremă-dreaptă apropiată de Marine Le Pen.