Mici (şi) confuzii

Să zicem că aş fi mezelar. Cîrnăţar. Măcelar. Adică – mai sofisticat spus –, aş lucra în industria alimentară şi aş produce varii specialităţi de salam, parizer, cîrnaţi. Şi mici, normal. Aş afla că mi se interzic nişte E-uri care, pînă atunci, îmi intrau în reţetele preparatelor. Aş afla cam tîrzior, pentru că e deja 1 mai şi noua regulă ar intra în vigoare de la 1 iulie. Cel puţin aşa a zis la televizor.

De fapt, îmi frec mîinile de bucurie. Mi-a ieşit manevra de marketing. De imagine. De presiune (implicită) asupra autorităţilor. Să se pună şi ei pe treabă şi să mă ajute un pic. Probabilitatea ca eu să fi aflat abia acum o lună este foarte mică. Firma mea nu este vreo măcelărie de cartier. Eu sînt unul dintre cei 10-12 mezelari din vîrful clasamentului naţional, adică dintre cei care vînd cam 9 din 10 mici româneşti. Lucrez pentru marile lanţuri de hipermarketuri, fie pe numele meu, fie pe numele lor (în cazul în care ei îmi cer să nu-mi afişez brandul şi să îl tipăresc pe etichetă doar pe al lor). Mă amuză cei care îşi închipuie că de-abia am aflat că se va scoate bicarbonatul din mici. La cîtă presiune pune Comisia Europeană pe noi, euromezelarii, ar fi fost şi culmea să fi fost atît de ignorant. Păi, nu aţi văzut ce ne-au făcut cînd i-au prins pe colegii din Olanda şi din Franţa cu carnea de cal trecută drept carne de vacă? Ştiam de bicarbonat, de ani buni. De-aia am tot modificat reţeta de mici, încet-încet, în ultimii ani. N-aţi văzut că micul de Carrefour sau cel de Metro nu seamănă de nici un fel cu ceea ce mîncam noi în buza Halei, la Obor, în copilărie? Am tot scăzut bicarbonatul că prinde mai bine la clientul urban, de corporaţie, cu stomac sensibil. Oricum, şi pe „platou“ la Obor, tot micii de la „foaie“, din supermarket, se pun pe grătar. Nu de ieri, de azi, ci de vreo zece ani. Cantitatea de carne de mici făcută „artizanal, ca pe vremuri“ este minusculă, în prezent, pe piaţă. Din interiorul breslei vă zic: micul e corporatizat de mult, iar transformarea s-a petrecut pe nesimţite, cu larga complicitate a consumatorului român.

Care consumator acum afirmă că îşi apără tradiţia şi reţeta strămoşească. L-aş întreba care reţetă... Că nu prea există o reţetă. Unii zic că micul ideal e cu o treime vită, o treime porc şi altă treime carne de oaie. Alţii zic că nici vorbă, că trebuie şi ceva carne de cal, iar oaia nu are ce căuta. Ba au mai apărut şi mititei de mistreţ, căprioară şi urs. I-am văzut cu ochii mei, tot în supermarketuri. Mie, în calitate de mezelar mare, cu producţie de serie industrială (ne-am înţeles: pe ăia mici îi ignorăm, căci nu mai contează pe piaţă), îmi convine lipsa unui reţetar oficial. Nu mă forţaţi să zic de ce, s-ar supăra colegii de breaslă că „aş da din casă“. De fapt, se repetă povestea standard a integrării naţiei întru Europa: multă simţire, emoţie şi sentiment, dar prea puţine proceduri, reguli, reţete scrise. Astfel, ne lăsăm loc pentru improvizaţie. Virtute la noi, viciu la Bruxelles, dar cui îi pasă?

Să revin la problema mea. Aşadar, ştiam de mult de povestea cu directiva E-urilor. În reţetarele (interne ale) firmei, am făcut modificări din timp. Ce ne-a venit să organizăm tam-tam-ul de la televiziuni? Eh, aşa, de-o vorbă, la început de sezon al grătarelor. Se ştie, la debut de mai, noi vindem cel mai bine, an de an. Era momentul perfect să aruncăm pe piaţa televiziunilor „bomba cu mititei“. Parţial, a mers. Premierul a afirmat (uşor amuzat, e drept) că Guvernul va începe să trimită spre Bruxelles documentaţia necesară pentru ca micul să fie declarat specialitate locală. Acum, o să încercăm să îi mai temperăm potenţialul entuziasm, deoarece ar trebui să existe o reţetă. Ceea ce, v-am mai spus, nu este neapărat profitabil. Oricum, prin ministerele care ar trebui să facă asta, avem oamenii noştri şi ei vor face toate cele necesare, doar cînd vom fi şi noi gata. Adică, în momentul în care vom fi pus deja la punct socoteala profitului.

Am uitat să vă zic: noi nu sîntem ciobani, în 2007. Noi sîntem cîteva corporaţii puternice, în 2013. Am mai învăţat şi noi cîte ceva, n-am stat degeaba.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: adevarul.ro