Mezamplasturi

Forma mezamplast chiar există, pentru unii vorbitori, chiar dacă cei mai mulți nu au auzit-o, desigur, niciodată. Am descoperit-o din întîmplare, căutînd în Internet contexte care să indice o eventuală adaptare morfologică a expresiei mise en abyme. Google și asociaţiile de idei pot conduce ușor de la mise en abyme la mise en place și de aici la surprinzătorul mezamplast. Noul cuvînt se poate alătura cu succes vechilor deformări involuntar comice ale unor împrumuturi lexicale din franceză, ironizate în literatura secolului al XIX-lea (de exemplu, caragialeştilor musiu, bulivar sau vitrion) sau stîlcirilor unor cuvinte din viața cotidiană, din domeniul culinar ori vestimentar, persistente în secolul al XX-lea (ghivetă, șoalacrem, dupies etc.).

Mezamplast apare în general în anunțuri și în sfaturi practice, fiind, se pare, folosit cu predilecție ca un fel de termen tehnic în „organizarea de evenimente”, mai ales în pregătirea nunților: „asigurăm mezamplast” (publi24.ro); „mezamplastul trebuie să fie impecabil, dacă nu aveţi servicii de calitate refuzaţi colaborarea!” (etargoviste.ro); „superb mezamplast” (facebook.com). Sensul cel mai frecvent – care îi și asigură circulația – e de aranjament al spațiului în care se desfășoară o petrecere sau se ia masa, în special cu referire la aranjarea mesei, la ornamentație și la ambianță: „Un mare atu... îl reprezintă mezamplastul şi mîncarea” (comentariu laudativ-publicitar pe site-ul unui restaurant din Slatina); „feţe de masă curate, mezamplast complet” (amfostacolo.ro); „alege acest suport argintat pentru fructe, pentru a completa mezamplastul ideal” (bizoo.ro); „pentru o masă festivă reușită nu calitatea obiectelor care compun mezamplastul este esențială, ci integritatea lor” (hsb.ro) etc.

Termenul pare pe deplin adaptat grafic fonetic și morfologic, avînd deci, ca substantiv neutru, formă de plural: „vă punem la dispoziţie o gamă variată de aranjamente, din flori naturale sau artificiale, pene, cristale, baloane, mezamplasturi de orice tip” (bmevents.ro); „într-o sală goală, fără mezamplasturi, doar ce se aranjează la repezeală...” (amfostacolo.ro).

Constatăm că forma este folosită și în alte contexte, tehnice („Ce rol joacă burlanele în mezamplastul acoperişului?”, acoperisulcasei.ro) și chiar metaforice. Ideea de „dispunere, aranjament” permite extinderi figurate, iar perceperea unei deformări se asociază cu ironia, indicată de punerea cuvîntului între ghilimele: pentru a se descrie fie gătirea peștelui – „indiferent cum îl preparaţi, cartoful îi strică «mezamplastul»” (infopescar.tv) –, fie pregătirea strategică a unei ședințe de partid: „Deputatul C.R.-Mitralieră a făcut «mezamplastul» la CEx PSD” (stiridearges.ro).

Există, desigur, multe atestări ale sintagmei care îi păstrează ortografia din franceză (adăugîndu-i doar cratime între cuvintele componente) și îi confirmă adaptarea morfologică, ca substantiv neutru, articulabil și cu desinențe de plural: mise-en-place-ul, mise-en-place-urile. În franceză, sintagma este feminină (acesta fiind genul substantivului mise – „punere”) și are sensul general de „aranjare, punere la locul potrivit”. Intrată în română, formula a avut, probabil, ca în multe alte cazuri, o circulație predominant orală, urmată de o transcriere relativ fidelă a pronunției: mizanplas. Această variantă, apropiată de etimonul francez, are atestări, chiar literare: „Rar, Ion organiza o expoziţie. Cum era obiceiul pe atunci, artiştii se ocupau de tot: băutură, papa, „locaţie“ şi mizanplas” (Florin Iaru, Fraier de Bucureşti, 2016).

Trecerea de la mizanplas, franțuzism acceptabil, puțin cam pretențios, la deformarea involuntar caricaturală mezamplast este explicabilă nu doar prin ruperea legăturii cu etimonul, în vorbirea unor necunoscători de franceză, ci și prin fenomene de analogie, atracție şi hipercorectitudine. Trecerea de la i la e în franțuzisme este dictată de falsa impresie a unor vorbitori că i ar fi o greșeală: ceea ce a condus, de exemplu, la forma bleumaren, în locul corectului bleumarin. Varianta mezanplas este destul de frecventă („Dacă-ţi făceam eu un mezanplas cum scrie la carte... Ştii măcar ce-i ăla un mezanplas? – Nu ştiu! a recunoscut Lăzărică”, Nicolae Mateescu, Sărbătoare legală, 1990) și chiar explicată ca termen de specialitate: „astăzi ne vom opri atenția asupra a ceea ce se numește mise-en-place, transformat în românescul mezanplas” (le-chateau.ro).

Deformarea părții finale a cuvîntului se poate explica prin analogie: statistica disponibilă pe platforma Dexonline ne indică prezența în dicționare a doar două cuvinte terminate în -plas, marginale (împrumuturi din franceză: biplas şi monoplas), față de 67 cu terminația -plast. Acestea din urmă sînt destul de tehnice (duroplast, rizoplast, termoplast etc.), cu excepția lui leucoplast, dar sînt suficiente pentru a face ca  terminația -plast să fie mai plauzibilă pentru vorbitori decît -plas. În fine, îndepărtarea treptată de etimon conduce și la scrierea -mp- în loc de -np- (acomodare normală din punct de vedere fonetic), în interiorul cuvîntului.

Dintre extrem de numeroasele sintagme și locuțiuni franceze care au ca element central substantivul mise (din care provine în română miză), există unul înregistrat de dicționare, într-o formă adaptată grafic, fonetic și morfologic: mizanscenă (din mise en scène), păstrat ca feminin prin suprapunerea cu scenă. Cît despre mise en abyme, acesta e oricum livresc și nu riscă deformări comice. În uzul său limitat se poate doar observa o oscilație de încadrare: fie între substantivele neutre (pornind de la formă), fie între feminine (ca în franceză).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).