Memoranda Supplexa Onac

26 ianuarie 2007   PE CE LUME TRĂIM

Ţineţi minte numele ăsta. De fapt, cum aţi putea să-l uitaţi? La noi în Regat pare o bizarerie: cine îşi mai aduce aminte de Memorandum? Cine mai ştie cuvintele magice Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae? Cine îşi poate închipui că a fost o vreme cînd mergeam la Viena cu rugăminţi către Împăratul, nu cu schiuri şi clăpari? Doar copiii de şcoală, de la mînă pîn’ la teză. Şi totuşi, chiar şi în deplină cunoaştere a paperwork-ului istoric românesc, e uluitor c-a mai rămas un părinte atît de patriot încît să-i dea copilului un astfel de nume. Ce mai înseamnă azi nişte hîrtii prin care românii îşi cereau drepturile acum, stai, nici nu mai ştiu cîte sute de ani...? Hîrtii. Ţineţi minte cuvîntul ăsta, că e interesant. Fata cu numele Memoranda se ocupa şi ea cu hîrtiile. Era jurnalistă. Articolele produse de ea (dacă e să credem procuratura) călcau în picioare tocmai cîteva dintre drepturile pentru care strămoşii ei se căciuleau la Buda, la Pesta şi la cîteva dintre castele. Mai clar, ca să citez rechizitoriul: "În general, articolele porneau de la fapte sau împrejurări reale, dar care au fost distorsionate în mod voit şi prezentate tendenţios, de cele mai multe ori, prin intervenţia directă a învinuitei Onac Memoranda Supplexa. Au existat şi situaţii în care articolele nu au avut nici o bază reală, fiind pure invenţii". În caz că n-aţi înţeles, Memoranda e acuzată în dosarul grupului de ziarişti de la Cluj, arestaţi pentru c-ar fi şantajat lumea cu articole murdare, ca să încheie contracte de publicitate. După cum arată rechizitoriul, Memoranda Supplexa se ocupa cu întărirea conţinutului de acid al acestor producţii: mai cu invenţii, mai cu informaţii culese prin metode specifice de jurnalişti/spioni puşi pe fapte mici, dar bine remunerate. Ea era, dacă e adevărat ce zice ancheta, un fel de şefă a găleţii cu lături care se aruncă în capul oamenilor, pînă cînd ăştia se predau şi scoteau portofelul. "Învinuita, la rîndul ei, era cea care exercita efectiv presiunile mediatice, conducînd campaniile denigratoare la adresa acestora, sau oprindu-le atunci cînd inculpaţii Man Liviu Aurel sau Mureşan Aurel îi confirmau că părţile vătămate au cedat şantajului." Cum ai putut, Supplexa? Cum, cu un nume ca al tău? Cum ai putut tu, botezată după cele mai frumoase rînduri scrise vreodată în Ardeal, să le pui pe hîrtie pe cele mai urîte? Nu zic mincinoase, că nu le-am verificat, dar urîte! E ca şi cum Mihai Viteazul ar scoate sabia şi-ar unge-o cu miere, să se lipească bancnotele de ea! Eu cred c-ai făcut-o ca să te răzbuni. Cu un astfel de nume, e ca şi cum ai fi trimis la călugărie de mic. Numele ăsta promite mai mult decît ar putea livra orice copil, oricît de înzestrat şi patriot. Cînd te cheamă ca pe jumătate din istoria patriei, fii sigur c-o vei da în bară şi la alte materii. Presiunea e prea mare. E ca şi cum părinţii te-ar boteza Neil Armstrong şi te-ar trimite pe Lună. Cum naiba să ajungi acolo, doar cu buletinul? Pentru cine n-a apucat, recomand lectura rechizitoriului (www.ziuadecj.ro/rech.doc). E o gură de aer proaspăt într-o meserie care a ajuns, prin reprezentanţii ei, să se îmbălsămeze de-atîtea vorbe despre chemare, misiune nobilă şi cîine-de-pază-al-democraţiei-care-preferă-wiskas. Şi, pentru cine n-a apucat (şi-aici mă număr şi eu) să treacă peste tot Supplexul, iată ceea ce românii îşi doreau acum cîteva sute de ani să li se întîmple: "Ca numirile odioase şi pline de ocară: toleraţi, admişi, nesocotiţi între stări şi alte de acest fel, care ca nişte pete din afară, au fost întipărite fără drept şi fără lege (pe fruntea naţiunii române), acum să fie cu totul îndepărtate, revocate şi desfiinţate". Eu zic să mai dăm o fugă la Viena. Cu un geamantan de tabloide şi reviste de scandal, ca dovadă. Împărate, scapă-ne de noi acum, că deja cu ungurii am rezolvat!

Mai multe