Marea corupţie? Un fleac...

Aşadaaar: Ioropa ne bate la cap cum că să lichidăm Marea Corupţie (de acum, în acest articol voi folosi prescurtarea MC). Banca Mondială ne vrea fără MC. Olanda zice că nu ne vrea în Schengen dacă nu scăpăm de MC. Ziariştii sînt isterizaţi de cîtă MC avem prin ţară. Politicienii se consideră victime ale MC, în nici un caz actori direct interesaţi sau receptori ai beneficiilor. Corporaţiile care oferă banii necesari MC zic sus şi tare că asta e nasol pentru economie şi că nu se mai poate! MC trebuie stîrpită! Publicul larg clatină din cap înţelepţeşte, crede că la noi e ca la nimenea şi zice că „mama ei de MC“.

Aşa că vă zic: ăsta e un moft. Pierdem vremea. Eh, şi cum să ne umplem timpul, dacă nu mai chibiţăm non-stop din faţa televizorului la (încă) o arestare menită a lichida MC şi care (mai mereu) se termină cu o achitare obţinută din: lipsă de probe, viciu de procedură sau fugă peste graniţă? Simplu, vă dau soluţia în articolul ăsta: ignorăm fenomenul.

Aaaaaaaa, asta e nebunie! Păi, cum, să ignorăm tocmai MC? Cea care ne scoate din rîndul lumii civilizate şi ne face de rîsul lumii (tot civilizate)? Păi, da. Aer în piept, număraţi pînă la zece şi citiţi mai departe.

Să tot fie paişpe ani de cînd am fost prima oară la New York. Am stat într-un hotel decent, nu departe de strada 42. Am ieşit şi eu la plimbare, să văd împrejurimile. Sincer vă zic, mi-a fost o frică, de parcă eram în Ferentari. Proxeneţii şi „fetele“ erau la fiecare zece metri, traficanţii îmi ofereau „zăpadă“ cam la acelaşi interval, iar cei mai enervanţi erau vînzătorii de „ROLEX de aur, trei la zece dolari“. Mi-a fost teamă să folosesc o toaletă publică de lîngă Madison Square Garden. Prima mea impresie despre Marele Măr: Mi-ze-ra-bi-lă. Revin în 2002, după cîţiva ani de mandat Rudy Giuliani. În aceleaşi locuri, situaţie schimbată total. Te puteai plimba în linişte, nu te agresa nimeni, dispăruseră şi peştii, şi fetele, şi traficanţii. Primul meu gînd românesc: al naibii Giuliani, a bătut palma cu mafia italienească, să se retragă de la vedere, cine ştie ce le-o fi dat în schimb? Revin în ţară, mă documentez şi aflu secretul. Republicanul Giuliani a făcut un lucru simplu: a angajat un şef al poliţiei care a aplicat o regulă banală – Politica Geamului Spart. Adică: ai 16 ani, te pileşti la o petrecere cu colegii, spargi nişte geamuri şi te prinde poliţia? Urmarea e una singură: faci puşcărie. Au dispărut rapid cazurile în care poliţiştii şi procurorii erau îngăduitori şi puneau infracţiunea pe seama teribilismului inerent adolescenţei. Ai intrat fără bilet la metrou? Puşcărie sau amendă. Ai mîzgălit graffiti? Amendă sau puşcărie. Ai spart tomberoane publice la beţie? Amendă uriaşă şi puşcărie. Gradual, s-au aplicat fără excepţie pedepse de toate felurile pentru infracţiuni de toate felurile.

Să vedeţi care a fost urmarea. În loc să mai piardă vremea, banii şi timpul contribuabililor urmărind în neştire conversaţiile telefonice ale şefilor mafiei, Giuliani a pus toţi poliţiştii să-i aresteze pe micii delincvenţi. Se lămurise omul că mafiotul milionar are destui bani la dispoziţie pentru a angaja un avocat bun, foarte bun, excepţional, care îl bătea regulat în instanţă pe procurorul plătit din bani publici (adică puţin; muuult mai puţin decît avocatul). După doi-trei ani, Marea Mafie (în cazul României, un fel de MC) era deja slăbită. Nu mai avea bază de recrutare. S-a retras în alte biznisuri, a încercat să îşi spele banii şi să treacă în afaceri cît mai „legit“, adică mai „legale“. Strada s-a curăţat, iar New York-ul a devenit unul dintre cele mai sigure oraşe ale Americii.

Care ar fi morala pentru noi? Păi, să vedeţi la ce m-am gîndit. În România, cea mai enervantă componentă a vieţii cotidiene e traficul. Locul unde întîlnim direct ţoapa în gipan. El calcă banda continuă şi parchează „unde vrea muşchii lui“. Vreţi să scăpaţi de MC? E simplu: amendaţi-l la sînge pe Marele Corupt acolo unde se dă în fapt: la volan, conducînd fructul corupţiei sale. Dacă în plasă mai pică şi cîte unul cu o Dacie, ghinion. Altă dată să respecte şi el Legea!

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: M. Chivu