M, de la multilateralism
– sau reinventarea lumii libere –
În discursul rostit în faţa Congresului în timpul vizitei sale în SUA, preşedintele francez Emmanuel Macron a pronunţat, de mai multe ori, cuvîntul „multilateralism“. Termenul a intrat de multă vreme în vocabularul curent al relaţiilor internaţionale. Însă, în contextul întîlnirii dintre Donald Trump şi Emmanuel Macron, acest cuvînt capătă o nuanţă aparte. Mai ales pentru că preşedintele american încearcă, încă de la începutul mandatului său, să-l submineze, în vreme ce Emmanuel Macron se străduieşte să-i adauge noi sensuri. Dacă Donald Trump a cîştigat alegerile cu sloganul „Make America great again“, Emmanuel Macron crede că Franţa nu poate fi măreaţă cu adevărat decît dacă îşi păstrează deschiderea spre lume. Multilateralismul lui Macron poate fi definit ca fiind exact opusul lui „America first“ propovăduit de Trump.
Dar oare pot fi conciliate cele două viziuni asupra lumii şi asupra naţiunii? Istoria bi- şi multilaterală e bogată. Să ne amintim: Franţa e prima ţară care semnează o alianţă cu Statele Unite (1778). În cel de-al Doilea Război Mondial, SUA au intervenit decisiv pentru a elibera Franţa ocupată de nazişti. Imediat după război, Franţa şi SUA s-au numărat printre statele fondatoare ale Tratatului Atlanticului de Nord (1949). Au existat însă şi momente mai tensionate. De pildă, în 2003, atunci cînd Franţa s-a opus unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite care ar fi permis o acţiune militară comună în Irak, unde, se credea, regimul lui Saddam Hussein îşi construise arme de distrugere în masă. Sînt, deci, suficiente momente de referinţă în istoria comună pentru a încuraja un viitor al acestor relaţii. Chiar şi în situaţia de azi, în care divergenţele par tot mai numeroase, tot mai insurmontabile: Acordul de la Paris, Tratatul cu Iranul, taxele vamale etc.
În discursul livrat Congresului american, președintele francez a pledat pentru cooperarea multilaterală, singurul răspuns la toate relele lumii. Franţa rămîne un aliat puternic al SUA, chiar dacă e subapreciată, a explicat Macron. Occidentul se află într-un „moment critic“. Confrun-tîndu-se cu o lume complexă și ameninţătoare, liderii și publicul au fost tentați să îmbrățișeze „izolaționismul, replierea și naționalismul“. O astfel de cale ar duce doar la dezastru, crede preşedintele francez. Pentru că „închiderea ușii spre lume nu va opri evoluția lumii“; asta n-ar face decît să permită dușmanilor libertății „să umple golurile“.
Singurul răspuns la provocările globale de astăzi este construirea unei ordini mondiale, una adaptată secolului XXI. Fundamentul acestei noi ordini mondiale ar trebui să fie „un nou multilateralism“, unul mai eficient, mai responsabil și mai pragmatic. Pionierii acestei noi ordini trebuie să fie mai umani în abordarea globalizării şi să gestioneze cu înţelepciune resursele planetei (căci, nu-i aşa, „nu avem o planetă B“).
Așa cum a amintit Macron, „Statele Unite au inventat“ sistemul multilateral care a apărut după al Doilea Război Mondial. Şi tot SUA ar trebui să şi reinventeze multilateralismul. O critică (implicită) a administraţiei Trump, care e în conflict deschis cu numeroase instituţiii create (şi) cu sprijinul SUA tocmai în sprijinul cooperării multilaterale. Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Naţiunilor Unite etc. sînt considerate, în noua doctrină a lui Trump, constrîngeri inacceptabile pentru dezvoltarea economică a SUA.
Idealist şi pragmatic în acelaşi timp, Emmanuel Macron a trasat trei direcţii de dezvoltare pentru cooperarea multilaterală. În primul rînd, ea ar trebui să atenueze excesele globalizării. Dar nu prin respingerea unor instituţii precum Organizaţia Mondială a Comerţului (așa cum a făcut-o Trump), nici prin liberalizare şi dereglementare, ci prin intervenţii „inteligente“ menite să repare inegalităţile sociale. Aici e poate nevoie de o traducere mai nuanţată, pe înţelesul lui Trump: preşedintele „suveranist“, adept al pieţei libere, nu ezită să pună taxe noi pe importuri pentru a-şi proteja piaţa liberă doar în interior…
În al doilea rînd, a mai explicat Macron, noul multilateralism trebuie să „facă din nou planeta noastră mare“. E, evident, un apel la raţiune: preşedintele francez speră că SUA vor reveni la Acordul de la Paris cu privire la schimbările climatice. Dar se va răzgîndi Donald Trump? Ce i s-ar putea oferi, la schimb? Cum ar putea întoarce decizia, după ce în campania electorală a denunţat pe cel mai ferm ton cu putinţă acest acord?
În fine, noul multilateralism presupune un sprijin neechivoc pentru democrație, ameninţată, astăzi, deopotrivă de propagandă și de ştirile false, şi de noul val de autoritarism, populism şi iliberalism. La auzul cuvintelor „fake news“, Donald Trump a avut, probabil, o tresărire: „Oare se poate face ceva?“, s-o fi întrebat. Greu de spus. Dar oare l-ar putea ajuta Emmanuel Macron?