Liste, manevre, calcule

25 septembrie 2018   PE CE LUME TRĂIM

De vreo cîteva luni, o zbatere surdă, acoperită de diversele scandaluri externe, cutremură partidele românești. Puțini sînt atenți la ea, însă drama care se desfășoară prin tot felul de ședințe, întîlniri de taină prin hoteluri și pe la cîrciumi e totuși reală. Reală și intensă. Se apropie vertiginos alegerile. Acel moment în care merituoșii merg la loc cu bere bună și muncă puțină pe bani mulți și cu responsabilități vagi – la Parlamentul European.

Merituoșii am zis? Probabil nu e cel mai bun cuvînt pentru a descrie participanții la cursa din umbră pentru ocuparea locurilor rezervate României în Parlament – singura instituție a UE pentru care se organizează alegeri directe. Un termen mai bun ar fi manevranții, manipulanții.

Să le luăm pe rînd, în ordinea din sondaje.

PSD obișnuiește să se laude în ultima vreme că e cel mai mare partid social democrat din Europa. Luat după numărul deputaților, cam așa e. Însă e social-democrat doar în măsura în care social democrația a făcut cancer și dezvoltă tumori autoritariste. În ultima vreme, din mai multe părți s-au făcut auzite cereri pentru eliminarea sa din grupul socialiștilor. Un rezultat bun la europarlamentare îi consolidează poziția și face aceste solicitări inutile. E de așteptat ca lista pentru PE să conțină diverse personaje trimise acolo strict pentru serviciile aduse încă liderului PSD, Liviu Dragnea. Puțini oameni știau cine e Viorica Dăncilă pînă să fie numită premier, foarte probabil că vom vedea alte asemenea personaje șterse parcate pe listele socialiștilor.

Sînt puține șanse ca pe lista principalului partid de guvernămînt să vedem oameni cu preocupări oneste față de rolul și rostul Parlamentului în concertul de la Bruxelles. Vom vedea, în schimb, tot felul de domni și doamne de rangul doi, la final de carieră sau cu o nevoie acută de protecție și uitare.

PSD a avut oameni care contau în grupul de deputați, însă a avut grijă să scape de ei cînd au îndrăznit să aibă opinii divergente. (Mă gîndesc mai ales la Sorin Moisă, o pierdere reală pentru România, nu numai pentru PSD.) Putem presupune că nu vom vedea foarte multe valuri pe acest subiect în partidul domnului Dragnea, cel puțin atîta vreme cît conducerea rămîne la fel.

La PNL situația e tragic amuzantă. Gîndul la Bruxelles și Strasbourg a avut un efect de masă de spiritism și a readus în dezbaterea internă figuri ca Vasile Blaga și Crin Antonescu. Chiar dacă inactivi de ceva vreme, celor doi nu li se poate nega o greutate politică latentă care, probabil, le va asigura mult doritul loc pe liste. Dincolo de cei doi, o sumă de aleși locali care fie și-au ratat mandatul (Arad), fie au obosit (Alba Iulia) își dispută locurile rămase împreună cu eurodeputați merituoși ca Marian Jean Marinescu sau Siegfried Mureșan sau cu ambiții imposibil de justificat, cum e Cristian Bușoi. Nu e clar nici care e poziția președintelui partidului, dl Ludovic Orban, care ezită încă de teama unui rezultat prost. Probabil că nimeni nu ar putea să îi refuze domnului Orban un loc dacă într-adevăr și l-ar dori, însă ambițiile sale de premier ar suferi lovitura finală.

PNL are o capacitate fantastică de a-și da autogoluri. Și scriu asta cu amintirea ultimelor alegeri locale încă proaspătă în gînd. De asemenea, PNL rămîne în acea toxică relație de codependență cu președintele Iohannis de pe urma căreia nici una dintre părți nu profită foarte mult. Așadar, lista PNL poate fi un eșec spectaculos cu efecte la următoarele runde de alegeri (cele interne) sau un succes moderat care să le dea peneliștilor speranțe că perioada de derivă a partidului va înceta în sfîrșit.

Cel mai important experiment al acestor alegeri se întîmplă la USR. Fostul partid al lui Nicușor Dan a dezvoltat un gust pentru democrația internă și a decis să organizeze un scrutin pentru desemnarea candidaților. S-au înscris doi deputați, cîțiva aleși locali și alte cîteva personaje mai puțin cunoscute publicului larg, dar relativ familiare membrilor de rînd ai USR. Principala mirare în acest caz vine din concurența relativ mică, însă experimentul rămîne important pentru că stabilește un model care ar fi trebuit să existe în mai toate partidele mari. Spun asta pentru că partidele românești au fost întotdeauna capturate de elite mici și cu agende înguste. Ceea ce vedem zilele astea la USR e joaca de-a viitorul și o dovadă de respect pentru membrii de partid care au decis să își sacrifice timpul în favoarea societății.

USR are totuși o problemă care vine din exterior. Necazul se numește MRÎ – partidul inexistent al lui Dacian Cioloș. Inexistent, dar, paradoxal, bine cotat în sondaje, MRÎ are două direcții în care poate merge – candidatură comună cu USR (indiferent dacă actele partidului ies de la tribunal sau nu) sau independent (doar dacă Justiția îi permite să candideze). În ambele cazuri, e de așteptat ca în USR să existe reacții adverse. În primul dintre ele, vor fi useriști care se vor simți trădați – muncesc de doi ani pentru partid pentru a vedea niște externi ocupîndu-le locurile pe liste. În al doilea, vor fi niște useriști frustrați – cu toate ezitările sale, Dacian Cioloș are propriul electorat care va rupe serios din cel al USR.

Ajungem la ALDE, unde putem remarca un singur lucru. Sprijinul necondiționat al ALDE pentru toate deciziile PSD face din acest partid un soi de oaie neagră și neplăcută a grupului european din care face parte. -ALDEro a primit un sprijin foarte util prin recenta aderare a doamnei Renate Weber și e de așteptat ca domnia-sa să fie pe liste și partidul să trimită măcar doi eurodeputați la Bruxelles. Puterea de seducție a lui Călin Popescu Tăriceanu rămîne totuși validă, indiferent de cît de mult preia din negativul guvernării.

Vor fi multe alte liste și, posibil, cîțiva independenți, însă competiția importantă va fi între cei enumerați mai sus. Iar relevanța ei, dincolo de reprezentarea (acum sub nivelul mării) României într-o instituție importantă e, în mod evident, internă. Putem estima că măcar unul dintre partidele de mai sus își va pierde conducerea dacă rezultatul va fi sub așteptări. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Mai multe