Lista lui Cioloș

Dintre toți politicienii români ai momentului, probabil doar Liviu Dragnea stîrnește mai multe pasiuni și discuții decît Dacian Cioloș. Dacă în cazul primului acumularea de putere și capturarea statului fac atacurile cumva previzibile, în cazul celui de-al doilea ele au mai degrabă rolul de a-l decredibiliza preventiv în așteptarea celor patru runde de alegeri de pînă la finalul lui 2020.

E adevărat, pe de altă parte, faptul că zona de confort în care se menține, prudent și permanent, dl Cioloș oferă adversarilor săi suficientă muniție fără ca aceștia să facă prea multe eforturi. Nu insist asupra încurcăturilor în care a picat fostul premier în ultima vreme, s-a scris suficient despre ele. Cert este că liderul proaspăt înființatului partid PLUS pare să nu reușească niciodată să administreze crize de relații publice.

Or, sîntem doar la debutul perioadei electorale și această inabilitate permanentă riscă să se transforme într-un handicap major pe măsură ce tonul dezbaterii publice devine mai intens. Asta aduce cu sine riscul demobilizării și apatiei în rîndul electoratului vizat de PLUS sau de orice construcție din care acesta ar face parte.

E, fără îndoială, relevant faptul că intențiile politice ale fostului premier, în pofida ezitărilor, schimbărilor de identitate și a unei oarecari neclarități, apar permanent în sondaje. În funcție de sursa cifrelor, cercetările au arătat că Lista lui Cioloș, sub diversele ei nume, a avut mereu rezultate peste pragul electoral. Însă entuziasmul ar trebui să se oprească aici. Nu e ceva extraordinar. Mai toți foștii premieri cu mandate semnificative au avut sau au un viitor politic mai mult sau mai puțin relevant. Amintesc aici de Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu și Emil Boc. Chiar și Victor Ciorbea continuă să fie important, în felul său special.

Ceea ce este diferit la Dacian Cioloș e componența electoratului său. Dacă fostul șef al Guvernului ar fi CEO-ul unei companii, ar fi probabil felicitat pentru repartizarea demografică a clientelei atrase. Clasă de mijloc, tineri, oameni cu venituri relativ mari și mobilitate crescută. Board-ul companiei ar putea, de asemenea, să îi facă și unele reproșuri. Spre exemplu, monetizarea, ca să rămînem în jargonul comercial. Cum profită compania? Deocamdată compania pare să se teamă să lanseze produsul pe piață. Îl testează la nesfîrșit și aplică o politică a pașilor mici, mici de tot. Mai că îți vine să te întrebi de ce însemnul electoral al PLUS nu e un pinguin. Imperial, dar pinguin.

Cel mai mare reproș care i s-a făcut fostului comisar european a fost permanenta sa reticență la confruntări electorale. În 2016 părea sincer deranjat de asocierea cu partidele politice care încercau cu disperare să se agațe de „proiectul Cioloș“ pentru o alternativă viabilă la buldozerul pesedist care se apropia netulburat.

Sîntem la începutul lui 2019, doi ani lungi mai tîrziu, și dl Cioloș face o jumătate de pas. Negociază o soluție hibridă prin care participă și nu participă la alegeri cu forțe proprii. Pleacă și nu pleacă la Bruxelles.

Va face lucrurile astea din fruntea unei liste în care numărul de membri ai unui partid înființat acum o lună e egal cu cel al membrilor unui partid care, de la alegeri încoace, duce greul Opoziției alături de PNL. Sigur, poziția privilegiată a USR (cifre mai bune în sondaje, un istoric verificabil de inițiative parlamentare și rezistență la autoritarism) vine și din faptul că a participat la ultimele alegeri parlamentare. Surprinzător cum curajul și consecvența dau rezultate, nu?

Nu vreau să se înțeleagă de aici că nu cred în soluția unei Opoziții bine structurate și unite acolo unde este cazul și este posibil. Spun doar că soluția negociată zilele astea și care va fi probabil oficializată într-o săptămînă sau două e încă unul din foarte multele cadouri care i se fac domnului Cioloș. Nu cred că există lider politic român în istoria recentă care să fi beneficiat de atît de multă bunăvoință nu numai din partea electoratului, ci și din partea elitei românești. Scriu asta ținînd seama și de atacurile disproporționate la care este supus și pe care le menționam la începutul textului.

Din fruntea listei comune USR-PLUS (nu mă pot abține să îmi imaginez oameni întrebînd onest „USR plus ce?“), Dacian Cioloș are obligația să livreze un scor foarte bun la alegeri.

Acesta este, de fapt, principalul risc al Listei lui Cioloș, întărită acum cu USR. O campanie dezastruoasă sau un rezultat prost afectează nu unul, ci două partide, ambele aparținînd „noii politici“. Riscul major e ca tot discursul de înnoire să se prăbușească, sub propria greutate, în confuzie, recriminări și frustrare. Într-un astfel de scenariu, alternativa la „mainstream“ dispare. Nu vreau să speculez mai mult asupra urmărilor.

Pînă în momentul acesta, tipul de acțiune politică a lui Dacian Cioloș aduce izbitor cu cel al lui Dan Voiculescu. Știu, comparația e nemeritată din punct de vedere al caracterului, dar nu despre asta e vorba acum. E vorba despre o extracție permanentă de legitimitate democratică pe efortul unor parteneri externi care duc greul campaniilor electorale și al deciziilor politice. Situația e cu atît mai bizară cu cît, spre deosebire de Voiculescu, Cioloș are o reală tracțiune electorală.

La europarlamentare, fostul premier nu își joacă doar propriul viitor politic, ci și pe cel al tuturor celor care cred că se poate face și altfel de politică în România. E al doilea test pe care are privilegiul să îl dea după guvernarea tehnocrată a cărei poveste tinde să devină mitologie obositoare pe măsură ce detaliile se estompează în timp. Juriul încă deliberează în legătură cu performanțele acelui cabinet. La alegeri însă, verdictul vine pe la ora 21, iar dl Cioloș, pentru prima oară în viață, e obligat să livreze un rezultat electoral. Și e obligat să livreze unul foarte bun.

Sigur, s-ar putea spune că nu e singur în campania care vine. Nu e, evident. Însă doar un om „trage lista“, iar omul acela e Dacian Cioloș. Responsabilitatea îi aparține în întregime. Poate pentru prima oară în deja lunga sa carieră publică. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.