Lideri în criză
În Statele Unite, Donald Trump ține lungi și uneori halucinante conferințe de presă. Cînd nu ceartă ziariștii din fața lui, cînd nu își arogă merite îndoielnice sau nu se autovictimizează, folosește Twitter pentru a se plasa simbolic în fruntea manifestațiilor antiguvernamentale care solicită insistent renunțarea la măsurile de distanțare socială. Lupta bizară a șefului guvernului cu propria administrație a încetat de mult să mai fie o noutate, dar, de la declanșarea crizei, ea capătă noi și noi nuanțe, undeva între absurd și cinic.
Trump înțelege foarte bine că un nou mandat depinde în bună măsură de felul în care va gestiona efectele răspîndirii coronavirusului. Sondajele de pînă acum îi dau motive de îngrijorare. După ce inițial a văzut o creștere semnificativă, firească în debuturi de criză, cifrele sale nu mai arată bine deloc. Democratul Joe Biden conduce în toate cercetările privind intenția de vot la prezidențialele din toamnă. Cu această amenințare sub ochi, Trump fandează haotic la vîrful administrației în timp ce Statele Unite tind să se înscrie ferm în vîrful fiecărui clasament care ierarhizează pagubele umane și materiale produse de pandemie.
Președintele american nu e singurul care face calcule. „Frenemy-ul” și omologul său rus Vladimir Putin a decis la finalul lui martie să amîne un vot privind modificarea Constituției care i-ar fi permis să își prelungească președinția pînă în 2036. Pentru cîteva săptămîni, Rusia încercase să transmită lumii imaginea unei țări neafectate de pandemie sau, în orice caz, cumva binecuvîntată cu o situație specială: mai puține infectări, decese rare și rezistență solidă. Între timp, lucrurile s-au lămurit și acolo. Nu e nimic special în Rusia, iar deliruri confortabile privitoare la superiorități genetice sau administrative au fost împinse acolo unde le e locul, în afara oricărui discurs serios.
În Israel, coronavirusul a reușit ce n-au reușit trei runde de alegeri – să oblige la un aranjament de putere care să dea țării o administrație stabilă. Actualul premier Benjamin Netanyahu va rămîne în funcție pentru următoarele 18 luni, după care va preda mandatul rivalului său Benny Gantz. Și unul, și altul încercaseră anterior să formeze guvernul, însă nici unul nu reușise să adune o majoritate capabilă să instaleze un cabinet. Sub pretextul crizei și dezamăgind o bucată serioasă de electorat care spera să vadă sfîrșitul politic al lui Netanyahu, Gantz a acceptat colaborarea într-un guvern de uniune națională.
În Europa, francezii au ținut o primă rundă de alegeri locale, au amînat-o pe a doua, iar Emmanuel Macron ține discursuri bune, fără însă ca performanța guvernului său să reflecte aprecierea de care se bucură retorica prezidențială. În sistemul centralizat francez, cuvîntul președintelui atîrnă greu și, dacă administrarea crizei va continua să fie deficitară, nota de plată va ajunge în cele din urmă la Élysée. Ca lider al unei mari puteri europene, Macron are pe masă și responsabilitatea supraviețuirii UE. În lumina lipsei de empatie a nordicilor față de problemele sudului, discuția asta a devenit mai intensă și mai relevantă chiar decît în momentul crizei financiare din 2008, cînd Grecia s-a aflat la un pas de ieșirea din zona euro. Acum e rîndul Italiei să descopere solidaritatea blocului comunitar. Pare s-o fi găsit doar parțial, iar consecințele le vom calcula probabil în cîțiva ani.
Despre alegeri e vorba și în Polonia, unde Partidul Lege și Justiție (de guvernămînt) insistă să țină alegeri prezidențiale pe 10 mai împotriva dorințelor Opoziției și a sfaturilor experților în sănătate publică. PiS știe prea bine că efectele economice ale pandemiei au să se simtă și în cifrele candidatului său, actualul președinte Andrzej Duda. De aceea a insistat pentru păstrarea alegerilor la data stabilită. O jumătate de pas înapoi a fost făcută tîrziu – se va vota prin corespondență. Între timp, se discută și o propunere privind prelungirea mandatului lui Duda cu doi ani, dublată de o interdicție de a mai candida pentru un nou mandat. Insistența coaliției conservatoare din jurul PiS are legătură cu agenda legislativă demarată deja care cuprinde inclusiv unele propuneri de reformare a Justiției și de restrîngere a unor drepturi care sînt virulent contestate de Opoziție și de partenerii externi ai Varșoviei. Dispariția lui Duda de la vîrful statului polonez ar avea ca prim efect anularea acestei agende. În privința aceasta nu există dubii.
În Ungaria vecină, după ce și-a oferit puteri similare unui șef de trib pe o insulă nevizitată de nimeni, Viktor Orbán își duce și el propriile războaie. Una dintre priorități este anularea recunoașterii drepturilor persoanelor transgender. O tragicomedie fără nici o legătură cu pandemia, dar care servește scopurilor propagandistice ale FIDESZ, care nu a încetat nici o secundă să construiască fantasma unei cetăți asediate de minorități de toate felurile. Ungurul generic pur, creștin și heterosexual e în siguranță chiar și în aceste vremuri.
În peisajul european, doar în Germania pare să existe o oarecare armonie între conduși și conducători. Calmă, coerentă și lucidă, Angela Merkel oferă populației siguranța că țara este pe mîini bune. Titlurile din presa internațională care vorbeau despre un apus de carieră au dispărut cu totul și au fost înlocuite cu mici aprecieri invidioase. Sigur, pandemia e departe de final, iar Merkel are timp să greșească. Pînă acum, însă, nu a făcut-o. Ani de bună guvernare sînt dublați la vîrful guvernului german și de lipsa oricăror ambiții personale ale conducătorului. Spre deosebire de Putin, Merkel nu vrea să rămînă acolo pînă în 2036.
Politicienii vor rămîne politicieni chiar și în timpul unei crize majore. Dincolo de fantezii cu leadership de esență churchilliană și metafore de război, acesta poate fi un detaliu reconfortant. Mă îndoiesc că e cineva care vrea în aceste zile să fie condus de indivizi intenși, cu priviri înflăcărate și cu maxilarele strînse.
P.S. O știre despre sănătatea publică vine și din Coreea de Nord: liderul Kim Jong-un a suferit o operație de natură neprecizată încă. Nici o vorbă despre nord-coreenii de rînd. Nu e clar dacă acolo pandemia a fost aprobată de organismele superioare de partid și de stat.
Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.