Libertate și siguranță sanitară

Germania a fost mai puțin afectată de pandemie decît unele țări europene. De la începutul crizei s-au înregistrat aproximativ 210.000 de cazuri de coronavirus și peste 9.000 de decese legate de această boală. Sistemul de sănătate solid și disciplina cetățenilor au limitat decesele. Situația e relativ stabilă, în sensul că, altfel decît s-a întîmplat în Italia, Spania sau chiar în Franța, spitalele nu au fost niciodată copleșite de numărul prea mare de bolnavi. Însă rata de infectare a crescut alarmant în ultima perioadă. Numai de vinerea trecută pînă duminică s-au înregistrat 900 de noi infectări.

Încă din primele zile ale așa-zisei relaxări a măsurilor sanitare, mii de oameni au început să protesteze, la Berlin, împotriva restricțiilor și a disciplinei instaurate. Protestele în cadență săptămînală par să atragă tot mai mulți cetățeni. În week-end-ul trecut au fost 20.000. Pe scurt, protestatarii spun că măsurile adoptate de guvern, inclusiv obligația de a purta măști de protecție, le încalcă drepturile și libertățile. Organizatorii mitingului au spus că au vrut „o zi de libertate”, după luni întregi de restricții pe fondul pandemiei. Manifestanții au purtat pancarte cu sloganuri precum „Corona, alarmă falsă” și „Sîntem obligați să purtăm botniță”.

Chiar dacă cei care protestează reprezintă doar o infimă minoritate raportat la populație, revendicările constituie un fenomen relevant. Mai ales că și alte orașe din Germania s-au contaminat cu acest morb al protestelor anticoronavirus. Cine sînt acești oameni? Ce e spontan & autentic și ce e manipulare în aceste proteste? Pe rețelele de socializare, aceste manifestații nu sînt foarte vizibile. Iar presa germană le acordă o importanță mai degrabă marginală – așa cum și merită. Reportajele TV prezintă un amestec grotesc de oameni frustrați și furioși. Unii sînt de extremă dreapta, alții sînt însuflețiți de tot felul de teorii ale conspirației și cred fie că virusul a fost creat în laborator pentru a nimici omenirea, fie că virusul nu există deloc; în fine, alți protestatari susțin că pericolul există, dar că măsurile adoptate de guvern sînt exagerate și că le-au fost încălcate drepturile. Mulți dintre ei au avut de suferit nu din cauza bolii, ci în urma măsurilor. Au pierdut job-uri, au ratat afaceri, trăiesc în incertitudine ori la limita sărăciei. Și mai sînt libertarienii puri și duri care, chiar dacă probabil respectă semnele de circulație, nu vor să li se impună măsuri de protecție: nici mască obligatorie, nici păstrarea distanței, nici lockdown temporar etc. Jos regulile! Atmosfera e pașnică, însă mulțimile inspiră o senzație de sfîrșit al civilizației. Nimeni nu se mai înțelege cu nimeni, nimănui nu-i mai pasă de celălalt.

Ministrul Sănătății, Jens Spahn, care a cerut poliției să intervină pentru a opri manifestația, se întreba cînd au devenit drepturile și libertățile mai importante decît siguranța. O retorică destul de inabilă, căci relativizează sau chiar duce în derizoriu ideea de libertăți cetățenști și ordine constituțională. Și o abordare inadecvată în logica statului de drept. Dar cum poți să le explici unor oameni frustrați și furioși că în joc, acum, e o chestiune mai de preț decît libertatea? Cum le spui că a purta mască de protecție nu e o încălcare a libertății? Exact acesta e punctul sensibil al discursului oficial despre securitate și libertate. La nivel politic există în continuare un consens în jurul siguranței sanitare. În nici un moment, Opoziția nu a încercat să discrediteze Guvernul pentru măsurile de limitare a pandemiei. Chiar și pachetul anticriză a întrunit pînă la urmă consensul. În afară de AfD: partidul de extremă dreapta încearcă acum să mobilizeze toate frustrările pentru a-și spori relevanța politică. Cel mai probabil nu va reuși...