Liber la vize pentru Republica Moldova: cine cîştigă?

7 mai 2014   PE CE LUME TRĂIM

Lunea trecuta a fost o zi importantă pentru cetăţenii din Republica Moldova. Ba chiar o zi istorică, aşa cum o caracteriza premierul Iurie Leancă: a fost prima zi în care au putut circula fără vize, în statele Uniunii Europene. Bineînţeles, nu se pune problema libertăţii de a munci sau de a se stabili în străinătate (deşi, conform sondajelor, peste 80% dintre moldoveni cred în mod greşit că aceste drepturi vin la pachet). Reglementările permit doar călătorii în scop personal, pentru o perioadă de cel mult trei luni.

Am fi tentaţi să comparăm acest moment cu cel de la începutul anului 2002, cînd şi noi, românii, am obţinut dreptul de a circula liber în Uniunea Europeană, pe bază de paşaport. Paşaport simplu, fiindcă paşapoartele biometrice, obligatorii astăzi pentru libera circulaţie a moldovenilor, nu apăruseră încă acum 12 ani.

Paralela între situaţia României din 2002 şi cea a Moldovei de astăzi poate fi valabilă, dar numai pînă la un moment dat. Pentru cetăţenii României, liberalizarea vizelor a însemnat momentul mult aşteptat al unei recunoaşteri – în fapte, nu în vorbe! – a apartenenţei la Europa.  

Fuseseră ani ciudaţi. Tocmai se prăbuşea un zid pe care Europa îl ridicase în faţa românilor, imediat după prăbuşirea altui zid, cel ridicat de regimurile comuniste, după finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

Iar sentimentele erau amestecate, în anii ’90. Evident că românii erau animaţi de o puternică dorinţă de integrare în NATO şi în Uniunea Europeană. Sondajele dădeau cifre uluitoare, care nu se mai întîlneau în celelalte state candidate. 

În acelaşi timp, românii trăiau frustrarea de a se vedea respinşi tocmai de lumea în care doreau să se integreze, după prăbuşirea comunismului. Regimul de vize era văzut ca un stigmat. Abolirea lui a fost semnul că România merge în direcţia bună şi că este acceptată în familia occidentală.

Cu Republica Moldova, lucrurile nu stau chiar aşa. În primul rînd, pentru că orice lucru bun, dar făcut cu întîrziere, nu mai este la fel de bun. Poate că, în cazul României, eliminarea vizelor a venit la timpul potrivit pentru ca nemulţumirile să nu dea naştere la adevărate resentimente faţă de un Occident care „nu ne dorea“. Dar în cazul Moldovei?  

În lungii ani de izolare, cetăţenii moldoveni care au vrut să treacă această nouă cortină de catifea s-au descurcat cumva, luîndu-şi paşapoarte româneşti sau apelînd la alte soluţii. (Noi n-am avut o altă Românie de unde să putem lua paşapoarte pentru a circula liber în Europa.) În principiu, cei care au vrut să meargă în Europa au găsit o cale.

Restul sînt fie prea săraci pentru a pleca undeva, chiar şi în condiţiile eliminării vizelor, fie sînt interesaţi mai degrabă de direcţia cealaltă, înspre Est. Potrivit Barometrului de Opinie publicat la Chişinău cu cîteva zile înainte de liberalizarea vizelor, mai bine de jumătate dintre moldoveni nu cred că vor merge mai des în Europa după liberalizarea vizelor.

Vorbim despre moldovenii plecaţi la muncă în Europa, dar numărul celor care s-au dus să lucreze în Rusia sau Ucraina este cam acelaşi. Nu existau nici vize şi nici bariere lingvistice. Mai mult: liberalizarea vizelor spre Vest alimentează temerile celor legaţi de Est: dacă Moldova o va lua hotărît spre Uniunea Europeană, măsura de răspuns a Rusiei ar putea fi tocmai introducerea de vize pentru moldoveni. Şi, se ştie, Moscova se pricepe de minune să exploateze temerile oamenilor. Deja, în Republica Moldova se lansează tot felul de zvonuri, cum că, odată semnat Acordul de asociere şi liber schimb, ţăranii nu-şi vor mai putea tăia porcii şi nu-şi vor mai putea vinde produsele în pieţe. Conform aceluiaşi Barometru, puţin peste 40% dintre moldoveni cred că o vor duce mai bine după intrarea în vigoare a Acordului, dar o treime se tem că vor trăi mai prost. Teren de acţiune pentru propaganda rusească există.

Paradoxal, tocmai moldovenii rusofoni, care nu au avut cum să-şi ia paşapoarte româneşti, ar putea ieşi acum cei mai avantajaţi din povestea liberalizării vizelor. Ei trăiesc mai mult în oraşe şi mulţi dintre ei dispun de banii necesari pentru a vizita statele Uniunii Europene, măcar cele mai apropiate, cum ar fi şi România. Buni şi aceştia pentru sectorul turistic european!  

Însă dacă vorbim despre consecinţele politice ale acestei măsuri, să nu ne facem mari iluzii. Opţiunile Est – Vest în Republica Moldova sînt în continuare echilibrate (aproximativ 40% se pronunţă pentru aderarea la Uniunea Europeană şi cam tot atîţia pentru Uniunea Vamală. Iar cifrele care arată o împărţire aproape egală a populaţiei între cele două opţiuni strategice nu se opresc aici. Pentru aproximativ  45% dintre moldoveni, ridicarea vizelor este importantă, şi pentru tot cam atîţia nu este. Potrivit sondajelor, obţiunile în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie stau tot sub semnul echilibrului. Evident însă că revenirea la guvernare a comuniştilor, în detrimentul alianţei proeuropene, ar însemna un dezastru pentru viitorul european al Republicii Moldova.

Liberalizarea vizelor va ajuta, desigur, partida proeuropeană, dar este departe de a însemna o lovitură decisivă. Bătălia europeană a Moldovei rămîne una cu final deschis.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Mai multe