Libanul la televizor (II)
Aşadar, am ajuns în Beirut ştiind cam ce ştie orice român de condiţie medie despre Liban. Adică: un lung război civil, interesele Siriei şi ale Israelului, implicarea întregii lumi arabe în disputa şiiţilor şi sunniţilor pe teritoriu libanez, surprinzătoarea varietate de secte eretice (musulmane şi creştine) prezente în ţară. Pare că Libanul este un fel de tărîm al fugarilor care vor să scape de religiile mainstream. Un mozaic de comunităţi etno-religioase aflat la răscruce de vînturi şi interese geo-strategice.
Fără vreo legătură cu ştirile despre atentate, bombe şi politicieni asasinaţi, avînd în vedere numai că traficul în oraş este o aventură demnă de categoria sport extrem, am preferat să mă protejez zăcînd în hotel, în faţa televizorului. Internetul este imprevizibil, pe acolo. Este la viteze acceptabile sau dispare total. La fel păţeşte şi telefonia mobilă. Primeam SMS-uri din ţară la 12 ore după ce au fost trimise.
Aşadar, scurt rezumat al celor 112 de posturi arabe pe care le puteam vedea în cameră. Pe categorii, le-aş împărţi relativ simplu. Cea mai „vizionabilă“ grupă este compusă din cele „occidentale“, traduse în limba engleză. Aici ar intra cele din consorţiul Nile (egiptene): Life, Movies, Education, News… Decente, bine făcute, vizionabile. Să nu uit de Al Jazeera. Impecabil! Am văzut un reportaj despre legătura dintre viaţa reală şi telenovelele mexicane. Splendid filmat, cu documentare solidă în spate, impecabil realizat. Multe canale de film, mai ales dintre cele „vintage“ (Cairo Cinema, Cairo Drama, Al Hayat Cinema, Rotana Classic, Nile Cinema). Apoi, grămezi de telenovele locale (Tunisia Nat 2, Royal Edhak, Aljanoubia, Rotana Aflam, Samadubai). Variantele în limba arabă ale unor televiziuni din ţări – mari puteri mondiale (Deutsche Welle, TV5, CNBC Arabyia, Sky News Arabia, BBC World, Bloomberg sau… Russyia al Yaum). Posturi strict guvernamentale, care prezintă numai varianta oficială a evenimentelor (Kuwait Ch 2 sau Oman TV General) şi multe, multe canale dedicate strict reclamelor tip teleshopping. Nu ar fi ceva extraordinar. Ieşit din comun este faptul că, pe ecran, există prezentarea produsului (detergenţi, mîncare, Viagra, medicamente naturiste, mobilă), în timp ce, pe sunet, se recunoaşte lesne o rugăciune. Am căpătat confirmarea că e vorba despre citate din Coran sau despre Azaan (pregătirea pentru rugăciune). Încă îmi este greu să înţeleg. Ar fi ca şi cum am vedea reclamele la Dry Cooker cu sunet de liturghie sau din Pateric. Canale de televiziune specializate în teleshopping ilustrat cu vorbe din Coran: Al Masier, Al Arrab, Jordan Hawa, Al Lubnania, Lybia TV Shop. Altă prezenţă remarcabilă este cea a posturilor militante, dedicate unor speech-uri interminabile despre superioritatea şiiţilor/sunniţilor în faţa sunniţilor/şiiţilor. Unele combină simpla prezenţă a unui imam glăsuind, cu imagini ale martirilor, ale înmormîntării lor sau ale pregătirii pentru martiraj, în tabere speciale. Se pot urmări ore întregi de asemenea programe pe Al Magharibia, Yemanian, Almadeeh, Samarraa TV, Alitihad, Sama TV. În schimb, există multe canale cu filme americane subtitrate. Unele au prezentatoare de ştiri cu feregea, altele au emisiuni frivole, dedicate lumii mondene, în care fetele din studio sînt în fuste mini.
Eu atît am înţeles despre lumea arabă, urmărind, din Beirut, ce se vede la televizor: că există o incredibilă diversitate, că au de rezolvat enorm de multe conflicte interne, în timp ce globalizarea şi comunicarea instant (ia de vezi Twitter-ul) pun presiune suplimentară. Au parte de despoţi locali, de interese străine de toate felurile, de regimuri semidemocratice, mai deschise sau mai închise, de relaţii diverse între stat şi moschee. Că încă îşi caută un drum pe lumea asta. Unii se bazează pe petro-dolari, alţii nu au după ce bea apă, în deşert.
Drept urmare, cînd am ajuns la Istanbul, m-am simţit aproape ca acasă, cumva uşurat că sînt mai aproape de Europa (de România, carevasăzică). Ştiu că sună incorect politic, dar nu m-am simţit defel confortabil, într-o lume care are încă atît de multe de rezolvat pentru a se simţi cît de cît bine cu sine însăşi.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Citiți prima parte a acestui articol aici.