Leviathan-ul schimbă ecuaţia

21 ianuarie 2011   PE CE LUME TRĂIM

Au fost ani de negocieri care nu au dus niciunde, a fost un proces la Haga, pe care România l-a cîştigat, s-a mărit cu cîţiva kilometri şi s-a ales cu depozite de gaze în Marea Neagră care, conform prospecţiunilor, ar putea asigura independenţa energetică a ţării pentru aproape 20 ani. În situaţia în care am fost noi pînă în 2008, în proces cu Ucraina privind delimitarea platoului continental, ar putea ajunge acum Israelul.

Compania texană Noble Energy şi partenerii săi israelieni au anunţat recent că au descoperit în apele Israelului din Marea Mediterană un zăcămînt uriaş de gaze naturale, la 130 de kilometri de portul Haifa. Numele dat zăcămîntului – Leviathan, după monstrul marin din Biblie. Specialiştii spun că este cea mai mare cantitate de gaz natural din lume descoperită în ultimii 10 ani la mare adîncime – aproape 1700 de metri. Valoarea zăcămîntului este estimată la 95 de miliarde de dolari, iar în cinci-şase ani Israelul ar putea deja să producă gaze naturale. Descoperirea, care poate face din Israel o putere energetică, a trezit rapid controverse. Libanul a acuzat Israelul că a încălcat graniţa maritimă dintre cele două ţări, dar şi legislaţia internaţională, cînd a permis prospecţiuni în apele din zona ţărmului, în condiţiile în care încă nu a fost stabilită graniţa maritimă dintre Liban şi Israel, ţări care nu au semnat pînă acum nici un acord de pace, deci sînt încă, teoretic, în stare de război. Ministrul libanez de externe, Ali al-Shami, a spus că orice activitate de prospecţiune ar fi ilegală de vreme ce apele teritoriale ale Libanului şi Israelului nu au fost recunoscute internaţional. Cum şi Libanul spune că a descoperit depozite la fel de promiţătoare de gaze în apele sale teritoriale, ba chiar că zăcămîntul israelian ar fi de fapt pe teritoriu libanez, guvernul de la Beirut i-a cerut secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, asigurări că Israelul nu va încălca apele teritoriale libaneze.

Lucrurile se complică şi mai mult pentru că, potrivit unor studii prezentate de libanezi, unele zăcăminte de gaze se întind şi în apele israeliene, şi în cele libaneze, dar şi în apele cipriote, deci toate cele trei ţări le-ar putea exploata, şi poate chiar o a patra – Siria, dacă expertizele libaneze se confirmă. ONU se vede implicat în chestiune, mai ales după ce coordonatorul ONU pentru Liban, Michael Williams, a declarat, la Beirut, că organizaţia ar putea analiza problema şi încerca să găsească o soluţie, lucru care a trezit imediat nemulţumirea oficialilor israelieni. Declaraţia lui Williams vine în directă contradicţie cu cea a purtătorului de cuvînt al ONU care spunea, cu o săptămînă înainte, că organizaţia a răspuns „nu“ la cererea Libanului de a-i fi protejate zăcămintele de gaze naturale. Libanezii au invocat rezoluţia ONU 1701, prin care au fost oprite ostilităţile între Israel şi Hezbollah-ul libanez în 2006, dar purtătorul de cuvînt al organizaţiei a spus că ea nu poate fi o bază pentru delimitarea graniţei maritime dintre Liban şi Israel.

Pe lîngă complicaţiile cu Libanul, bucuria exprimată în ziarele israeliene a fost umbrită de tonul pesimist al mai multor experţi în energie, care au spus că Israelului îi va fi destul de greu să găsească cumpărători pentru gazele din imensul depozit Leviathan. Asta pentru că transportul de gaze este mult mai complicat decît cel de petrol şi depinde mult de distanţele geografice. Iar pentru Europa, aflată aproape, Rusia este un alimentator cu energie aproape imposibil de detronat. Chiar specialişti israelieni au atras atenţia că extragerea gazului de la mare adîncime costă mult, dar pentru început ar fi mai uşor de exploatat zăcăminte aflate chiar pe ţărmurile israeliene. Experţii israelieni au declarat pentru Washington Post că deocamdată Israelul poate să îşi ia gîndul de la exporturi în Europa, unde oricum cererea este în scădere, chiar dacă este construită o conductă ori este aleasă varianta transportului sub formă de gaz lichefiat. Ar mai fi pieţele asiatice, tot mai avide de energie, dar şi acolo – spune Brenda Shaffaer, expert în energie la Universitatea Haifa – Israelul va fi într-o competiţie dură cu Qatar-ul, Rusia şi Australia, care deja produc gaz lichefiat. Dar asta nu schimbă ambiţia Israelului de a adăuga la titlul de stat producător de tehnologie avansată pe cel de mare exportator de resurse energetice. Pe termen mediu şi lung, combinaţia nu poate fi decît în avantajul Israelului, dacă va găsi modalităţi moderne de convertire a resurselor. Cert este că descoperirea uriaşului zăcămînt poate schimba ecuaţia geopolitică în Orientul Mijlociu, cu reverberaţii mai departe, în condiţiile în care aduce Israelului, socotit statul cel mai dezvoltat din regiune, încă un avantaj economic faţă de ţările arabe. În plus, Israelul va fi în poziţia privilegiată de a nu mai depinde de alţii pentru energie şi automat va fi imun la şantaje politice şi blocaje, cum s-a întîmplat în trecut.

Carmen Gavrilă este redactor la Radio România. 

Mai multe