<i>Turism şi justiţie</i>

În clasamentul imaginar al tiranilor, pe seama cărora poate fi pus cel mai mare număr de victime în cel mai scurt timp, fostul lider al Cambogiei, Pol Pot, e printre primii, dacă nu chiar pe primul loc. Între aprilie 1975 şi ianuarie 1979, la ordinele lui au fost ucişi prin torturi, execuţii şi deportări, în condiţii de exterminare, o treime din populaţia ţării, aproximativ 2 milioane de oameni - opozanţi, intelectuali, orăşeni. A început cu călugării budişti, a continuat cu intelectualii cu studii în Occident, a venit rîndul oamenilor cu educaţie, al celor care avuseseră contacte cu Occidentul şi apoi au fost exterminaţi cei bănuiţi a fi pur şi simplu inteligenţi. Au fost evacuate complet oraşele, începînd cu capitala Phnom Penh, pentru a putea construi o republică agrară, cu o populaţie rurală mai uşor de controlat decît cea urbană. Pol Pot visa să conducă o ţară cu ţărani proşti. Înlăturat de la putere prin contribuţia trupelor vietnameze, Pol Pot şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii într-un fel de reşedinţă obligatorie, la poalele unui munte de la graniţa ţării sale cu Thailanda. A murit acolo, înainte ca Naţiunile Unite să poată organiza un tribunal internaţional care să-l judece pentru "crime împotriva umanităţii". A fost incinerat şi, pe locul unde a fost îngropată cenuşa, scrie: "Pol Pot a fost incinerat aici. Vă rugăm să aveţi grijă de acest loc istoric - Ministerul Turismului". Sînt depuse acolo ofrande: cîţiva cartofi, cîteva beţişoare de tămîie, un cap de porc şi un pahar de Coca-Cola imperialistă, autentificată de o sticlă din apropiere". (Le Monde, 12 septembrie crt.) Ta Mok, şeful armatei, poreclit şi "Călăul", tovarăşul lui Pol Pot, a fost arestat din 1999 şi a murit în spital. El ordonase direct crimele: este înmormîntat alături de locul marcat pentru Pol Pot, într-un mormînt fastuos, care - se pare - va deveni primul monument al unui viitor obiectiv turistic. "Într-un spaţiu presărat cu magnifice trunchiuri de teck, fresce primitive evocă perioada glorioasă a Regatului Khmer de la Angkor, referinţă naţională mitică folosită şi de comuniştii radicali. Investitorii tailandezi şi sud-coreeni au pus stăpînire pe locuri. De pe creasta muntelui Dangrek s-a construit o şosea modernă care duce la Anlong Veng. Pe tăbliile de metal dimprejurul şantierului e o reclamă pentru clădirea în construcţie: un cazinou cu piscină şi club de sport". Turismul - mai rapid şi mai eficient decît justiţia. (M. B.)