<i>O democraţie mahmură</i>

12 ianuarie 2007   PE CE LUME TRĂIM

"(...) Nu există nicăieri pe lume o regiune unde scepticismul faţă de democraţie să fie mai răspîndit decît în Europa centrală şi orientală. Unde este anunţatul triumf al democraţiei? Unii au crezut în el, alţii mai cred încă, dar discuţiile par a se duce într-o sală de bal unde oamenii continuă să danseze deşi muzica e oprită. Intensitatea speranţei democratice, în anii de după căderea comunismului, a fost determinată de dimensiunea profundă a mişcării antitotalitare din aceste societăţi. Şi impregnarea marxistă a avut rolul ei: toată lumea credea că democraţia este noul viitor luminos. Şi apoi, Occidentul era singurul model disponibil, cu cele două variante, Statele Unite care spuneau Ťfiţi ca noi» şi Europa care spunea Ťfiţi unul dintre noi». Şi credeţi că aceste ingrediente au dispărut? Cred că asistăm la sfîrşitul unui lung deceniu, cel început în 1990. Şi Statele Unite, şi Uniunea Europeană, cei doi sponsori ai democratizării în Europa de Est, îşi pierd din prestigiu. Puterea americană a fost delegitimată de intervenţia în Irak şi democraţia a fost percepută ca un proiect american. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, scepticismul e determinat de sfîrşitul extinderii. Toată lumea crede că, în deceniul următor, UE nu va mai primi noi membri şi ţările acţionează în consecinţă. Mă refer la cele din Balcani şi la cele din fosta Uniune Sovietică, Ucraina, Georgia, chiar Turcia. Condiţiile puse de Europa nu sînt la fel de bine acceptate din momentul în care perspectiva aderării se estompează. Credeţi că atracţia exercitată de democraţie s-a diminuat? Sentimentele sînt complexe. Să luăm exemplul Balcanilor. Ţările mici de aici nu au alt pol de orientare decît Europa. Europa a investit masiv în regiune, îşi menţine aici o puternică forţă militară şi exercită un cvasiprotectorat în Bosnia Herzegovina şi în Kosovo. Dar, în această regiune există o contradicţie profundă între două proiecte istorice: construcţia naţională, pe de o parte, şi democraţia, pe de altă parte. Nici astăzi, sîrbii nu prea înţeleg de ce au fost blamaţi: ei vroiau să devină un stat naţiune aşa cum sînt cele din Vest şi li se reproşează că au folosit în acest scop mijloacele tradiţionale. Pe de altă parte, puterile democratic alese nu sînt cele pe care şi le doreau marii tutori. Naţionalismul rămîne dominant şi fiecare îi spune vecinului său: fii o minoritate la mine, pentru că eu nu vreau să fiu o minoritate la tine. Pacea e precară, în pofida presiunii europene." (M. B.)

Mai multe