Legionarism-ceauşismul de Internet

20 ianuarie 2016   PE CE LUME TRĂIM

Degeaba discutăm noi despre provocările care întunecă viitorul Europei (de pildă, migrația, terorismul, șomajul în rîndul tinerilor) dacă nu aruncăm, măcar din cînd în cînd, cîte un ochi peste angoasele româno-europene din viața de zi cu zi. Așa cum febrila activitate de pe rețelele de socializare ni le dezvăluie în toată splendoarea lor.

De pildă, e jale mare că, după cum declară un responsabil local din sectorul de control al alimentelor, un anume sortiment de telemea se fabrică din lapte adus din Polonia. Prilej de panseuri nostalgice despre cît de bună era industria alimentară pe vremea lui Ceaușescu (atunci cînd se stătea cu orele la cozi pentru o bucată de telemea, dar asta e o altă poveste). Lasă că marca respectivă, ajunsă azi în proprietatea unui grup european, a fost ridicată din cenușă de un investitor greco-elvețian… În realitate, pe o piață liberă, a aduce laptele din Polonia este același lucru cu a-l aduce din județul vecin. Laptele are aceeași libertate de mișcare ca și oamenii – o libertate pe care românii au folosit-o din plin pentru a-și găsi o viață mai bună în state europene.

Și nu, statul român nu poate obliga firma producătoare să se aprovizioneze dintr-un anumit loc. Vorbim aici despre produse de larg consum (deci mai ieftine), nu despre cele cu origine controlată (mai scumpe), unde regulile sînt cu mult mai stricte. Dacă există o decizie a producătorului de a se aproviziona dintr-o anumită sursă, atunci putem fi siguri că aceasta este legată de costuri și profitabilitate, nu de teoriile conspirației.

Mai curînd ne-am putea gîndi că există o problemă cu furnizorii locali, care nu pot livra cantitățile dorite de companie – și aici avem noi, România, o problemă, probabil legată și de reticențele fermierilor în a se asocia. O problemă de competitivitate.

Dar, pe piața unică, lucrurile se schimbă fundamental cînd nu mai este vorba de brînză, ci de mașini. Celebre bran­d‑uri germane, unele dintre ele de lux, sînt echipate cu piese și accesorii produse în România. Tot o alegere legată de cost și profit, de data aceasta în favoarea noastră. Apropo: fără a știrbi cu nimic meritele specialiștilor români, cea mai mare companie a României și lider al exportatorilor, Dacia, vine totuși din Franța…

Dar lucrurile devin cu adevărat dramatice atunci cînd ieșim din zona încărcată de pragmatism a economiei și intrăm pe terenul cu mult mai alunecos al tradițiilor și mentalităților.

Dincolo de toate disputele de ordin legal și moral, cazul Bodnariu rămîne unul definitoriu pentru tot ce înseamnă coagularea unui puternic curent antioccidental și izolaționist în România. Nu, în cazul Bodnariu problema nu este legată de  întrebarea dacă ai voie sau nu să-ți bați copiii sau cît de des și cît de hotărît o poți face. Evident că nu trebuie să-i bați deloc. Adevărata problemă aici este instrumentalizarea cazului de către cei care văd în Europa și în Occident un spațiu al desacralizării și al dezmățului, un tăvălug ce distruge familii și tradiții. Pentru ei, familia respectivă este deja victimă, înainte de a afla și varianta completă a autorităților norvegiene. O victimă a Occidentului, în sens larg.

Și ajungem la dezbaterea care, cu siguranță, va încinge atmosfera publică și rețelele de socializare în următoarele luni de zile: decizia Bisericii Ortodoxe Române de a susține strîngerea de semnături pentru introducerea în Constituție a interdicției căsătoriei între persoanele de același sex.

Nu, aici nu este o confruntare între adepții familiei tradiționale, susținuți de Biserică, și membrii comunității LGBT, o minusculă minoritate, totuși, la scara societății. (Oricum, Codul Civil precizează că sînt interzise căsătoriile între persoane de același sex, deci Biserica bate la uși deschise.)

Adevărata problemă este atacul la adresa statului laic și liberal dinspre adepții statului autoritar și, de ce nu, teocratic – un soi de legionarism cu o bună doză de ceaușism. 

Un stat ursuz și suspicios, animat de teorii ale conspirației și închis în propriile-i frustrări. Dar un stat în care vei putea consuma telemea făcută numai din lapte autohton, chit că va trebui să stai la cozi pentru asta. Și, desigur, un stat în care, atunci cînd te vei enerva, vei putea să-ți bați copiii după tradiția strămoșească.

Ovidiu Nahoi este realizator de programe la RFI România și TVR.

Mai multe