La Davos e soare

3 februarie 2011   PE CE LUME TRĂIM

Cafeaua este bună, organizarea s-a dovedit, încă o dată, impecabilă. Richard Quest de la CNN calculează cît costă să fii în sală: cca 75.000 de dolari, adunaţi din cotizaţii şi taxe de participare. Atîta trebuie să scoţi din buzunar pentru a „fi acolo“, în Elveţia, în staţiunea Davos, la forumul care se laudă a fi „adunarea celor mai puternici oameni ai lumii“. Faţă de anii trecuţi, pare a fi revenit optimismul privind mersul economiei globale. Americanii zic că au trecut pe creştere stabilă, Germania a crescut şi ea în indicatori, China îşi vede de treabă şi avansează pe locul 2 în clasamentul economic mondial. Cu toate astea, în exclusivista staţiune elveţiană, există multă confuzie, nedumerire, aplecare spre „no comment“. De vină sînt două evenimente teribile, prin implicaţiile geopolitice pe care le-ar putea induce.

Un atac terorist a lovit cel mai mare aeroport internaţional moscovit. Asta va duce, foarte probabil, la răspunsuri ruseşti în forţă prin zonele apropiate Daghestan-ului. Multe arestări pe şest, tortură, violuri, execuţii sumare. Evident, vor urma reacţii occidentale tipice pentru acest fel de acţiune rusească, acum parţial legitimată de morţii de pe aeroport: îi vor arăta obrazul lui Putin/Medvedev şi îşi vor vedea mai departe de treabă. „Cuplul prezidenţial“ rus va pune semnul egal între atacurile fundamentaliste împotriva Occidentului şi ceea ce li se întîmplă ruşilor în aceste zile. Defel dornici de complicaţii inutile în zone fără evidentă importanţă strategică, liderii europeni şi americani îi vor lăsa pe „gemenii kremlinezi“ să joace după cum doresc.

Al doilea motiv de disconfort pentru seminariştii de la Davos este Orientul Mijlociu. Că se răstoarnă oarece regimuri politice, nimic nou. Problema uriaşă este că aceşti „cei mai puternici oameni ai lumii“ nu pricep nimic din generaţia asta care se adună cu Twitter-ul pentru a dărîma guverne. Teza cu creşterea preţului la alimente, pe pieţele globale, este ridicolă. Vezi, Doamne, sărăcanii Tunisiei şi ai Egiptului s-au ridicat împotriva împilării şi a exploatării omului de către om. Preţul pîinii e prea mare pentru că e speculat de „sugătorii de măduvă naţională“, corupţi şi ineficienţi. Acest caraghioslîc este susţinut de unii dintre plătitorii de cotizaţie la Davos! Le-aş atrage respectuos atenţia că împilaţii respectivi, sărăciţi de preţul pîinii, nu se adună la chemări pe Twitter. În primul rînd, nu ştiu să citească. În al doilea rînd, nu au computer şi legătură pe net, deoarece nu au bani de pîine. Atunci, cine să fie cei care au trîntit guvernul în Tunisia şi sînt pe cale să repete isprava în Egipt? (La ora cînd scriu articolul, guvernul şi-a dat demisia şi ţara pare a fi în plină anarhie.) Răspunul este extrem de complicat pentru mine, un oarecare român middle-class care nu a fost în viaţa lui în vreo ţară arabă. Reproduc ce am aflat de pe acelaşi net utilizat de protestatari. Cei care au pornit zavera par a fi studenţi şi tineri cu clară preocupare civică. Ei sînt sătui, agasaţi, sastisiţi, încrîncenaţi, la capătul răbdării. Al răbdării de a mai suporta un regim politic din alte vremuri, cu apucături totalitare, gerontocratic, fără pic de zvîc. Îi înţeleg. În linii mari, cam aşa mă simţeam şi eu pe 21 decembrie 1989. Alţi participanţi sînt dintre cei „periculoşi“ pentru noi, occidentalii. Vorbesc despre Frăţiile Musulmane. Şi ei doresc libertăţi politice, dar din cu totul alte motive. Să nu uităm că Osama este de-al lor. El şi-a început cariera politică prin a protesta, de pe baricadele democraţiei liberale clasice, împotriva autocraţiei din ţara natală. El voia alegeri libere. Ca şi Frăţiile Musulmane, de altfel.
 În contextul ăsta, abulia reacţiei occidentale este de înţeles. Hillary Clinton şi-a exprimat încrederea în „stabilitatea guvernului egiptean“, cu două zile înainte ca acesta să-şi dea demisia. Ăstimp, Uniunea Europeană nu a avut nici o reacţie, ceea ce era de aşteptat, chiar dacă Monsieur Sarko s-a dat în toată presa cu Măreaţa Iniţiativă a Maghrebului European, pe banii întregii comunităţi a Plătitorilor Europeni de Taxe. Jenant. Să fim liniştiţi, totuşi. La Davos e soare.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR. 

Mai multe