La Bruxelles, ca la Verdun
Un ziar românesc măricel titra zilele trecute ceva despre o premieră. Cum ar fi aceea a candidatului maghiar pentru un post de comisar, Tibor Navracsics. El a primit un vot negativ din partea comisiei de specialitate (Cultură) a Parlamentului European. L-a obligat astfel pe domnul Juncker, preşedintele numit al Comisiei Europene, să convoace o reuniune de urgenţă cu şeful Parlamentului şi cu liderii grupurilor politice pentru a debloca situaţiunea. Se pare că durerile de cap de-abia începeau pentru fostul lider al Eurogrupului.
Ziaristul român se înşela. În primul rînd, Navracsics nu este primul candidat pentru un portofoliu de comisar care a fost respins de Parlament. Nu este nici măcar primul maghiar în această neplăcută situaţie. Primul a fost László Kovács. Distinsul politician ungur are o carieră politică îndelungată. A fost ani de zile şeful departamentului de politică externă din cadrul Partidului Comunist Maghiar. A fost şi ministru adjunct de externe al ţării sale, între 1986 şi 1989. A ajuns membru în CC destul de tîrziu, în 1989, cu puţin înainte de căderea Zidului. A fost implicat în negocierile de aderare ale Ungariei la Uniunea Europeană. Pentru guvernul socialist maghiar, a părut candidatul potrivit la prima funcţie de comisar ungur. Au greşit doar portofoliul. Prima nominalizare, pentru Energie, a fost respinsă de parlamentarii europeni. Motivul? Lipsa de experienţă profesională. Pînă la urmă, după îndelungate negocieri, a fost admis pentru domeniul Uniunii vamale.
Poate cel mai faimos caz de respingere a unui candidat la postul de comisar a fost cel al italianului Rocco Buttiglione, acum zece ani. Apropiat al lui Silvio Berlusconi, catolic convins, politician conservator, domnul Buttiglione a făcut marea „greşeală“ de a declara în faţa parlamentarilor europeni că el crede că homosexualitatea este un păcat, pentru că este catolic şi aşa îi spune Biblia. A adăugat că aceste convingeri religioase nu îi vor influenţa judecăţile administrative în calitate de comisar. Atunci cînd a fost întrebat care este rostul familiei, a răspuns: „Familia există pe lume pentru ca femeia să dea naştere copiilor iar bărbatul să aibă grijă de ei.“ Pînă aici i-a fost! Împotriva lui s-a creat o alianţă ad-hoc, formată din ecologişti, socialişti şi liberalii ALDE. A fost respins cu o energie demnă de o cauză mai bună. Nici măcar nu i s-a căutat un alt portofoliu, ca în cazul lui Kovács. Altfel spus, să fi fost şef comunist nu e aşa rău. Se găseşte un mandat pentru tine. Să afirmi însă că eşti catolic şi că, în opinia unui catolic, homosexualitatea este un păcat, te face total indezirabil pentru o funcţie publică în Europa unită. În diversitate, altminteri.
Chiar şi remarcabila doamnă Kristalina Georgieva a ajuns un excelent comisar în echipa Barroso II, cumva din întîmplare. Întîmplarea a făcut ca guvernul ţării sale să o numească iniţial pe doamna Jeleva. Care doamnă a prestat surprinzător de prost la audierile din Parlamentul European. În plus, s-a mai găsit şi o firmă de consultanţă care îi aparţinea şi care o punea într-o delicată poziţie de incompatibilitate. Astfel, premierul bulgar a fost nevoit să o sune tocmai la Washington (unde lucra ca vicepreşedinte al Băncii Mondiale) pe doamna Georgieva.
Acum, imediat după şedinţa de urgenţă convocată de domnul Juncker ca urmare a respingerii domnului Navracsics, altă dandana: doamna Bratusek din Slovenia a fost găsită nepotrivită pentru portofoliul Energiei. După audiere, domnia sa a anunţat că se retrage din poziţia de candidat la postul de comisar european. Ironia este că însăşi doamna Bratusek şi-a semnat nominalizarea, în calitate de prim-ministru al Sloveniei, în ultima sa zi de mandat. Se pare că şi-ar fi găsit deja un post la ONU.
Pînă acum, domnul Juncker nu are echipa completă. După ce a avut emoţii mari pentru candidaturile (foarte controversate) ale lui Pierre Moscovici (Economie), Miguel Arias Canete (Schimbări climatice şi energie) şi Jonathan Hill (Pieţe de capital), acum este pus în faţa unor alte runde de negocieri dure.
Lupte de tranşee. Ca la Verdun. Măcar aici nu moare nimeni, decît, eventual, de nervi şi exasperare.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.