La aviară

13 octombrie 2005   PE CE LUME TRĂIM

Cînd ministrul Flutur a anunţat că au apărut cazuri de gripă aviară în Tulcea părea că ştie ce vorbeşte. Era înconjurat de specialişti care şi ei păreau că ştiu ce spun, deşi vorbeau o păsărească tehnică, iar ministrul mai intervenea din cînd în cînd să traducă. Apoi am urmărit şi conferinţa de presă a ministrului Nicolăescu. Părea enervat de tevatură, pornită chiar de colegul său, spunea că nu e cazul să facem din ţînţar armăsar. Avem deci doi miniştri care dau mesaje diferite. Şi nu faptul că nu se vorbesc între ei e cel mai grav, ci că nu e clar ce politică adoptă statul român, iar ţăranii care ar trebui să suporte efectele înţeleg ce le convine. Mesajul lui Flutur spunea că e nevoie de măsuri speciale, că nu a fost izolat virusul, dar au fost găsiţi anticorpi. Ceea ce înseamnă că nu se ştie care e virulenţa virusului. Dacă laboratorul din Londra va dovedi că este forma cea mai gravă, peste cam două săptămîni de la anunţ, atunci va fi deja prea tîrziu pentru ca focarul din Ceamurlia de Jos să fie izolat. Găsesc că logica ministrului Flutur e impecabilă: acţionăm ca şi cum am fi în cea mai rea situaţie, sacrificăm păsările din zonă, urmînd ca ulterior să fim acoperiţi dacă verdictul final este prost sau să răsuflăm uşuraţi dacă e bun. Deşi "bun" e ceva relativ, chiar într-o formă mai puţin contagioasă gripa aviară tot poate provoca pierderi apreciabile. Ministrul Sănătăţii a spus însă răspicat că nu e confirmată gripa aviară în România. Dar dacă există anticorpii, aproape sigur există şi virusul, după umilele mele cunoştinţe medicale. Nicolăescu a vrut să spună că nu sîntem siguri dacă tulpina cea mai agresivă a virusului este cea care a ajuns în România. Dar lansînd acest mesaj dubitativ, ministrul Nicolăescu a aruncat în aer politica colegului său. Dacă nu sîntem siguri, atunci să mai aşteptăm cu măsurile. Că n-o fi dracu' aşa de negru. Dar dacă este? Îşi va asuma ministrul Nicolăescu responsabilitatea pentru zilele pierdute? Am văzut la Ceamurlia un poliţist care apăra bariera, cu chipiul pe ceafă, destul de necovins de misiunea sa şi lăsîndu-i pe unii să treacă, oprindu-i pe alţii, după ochi. Nu spun că doar ministrul Sănătăţii e de vină pentru lipsa de convingere cu care autorităţile impun carantina sau pentru vehemenţa localnicilor, spun că mesajul său a venit cum nu se poate mai prost în context. Cealaltă Românie, cea care îşi ascunde acum găinile în pod, face din nou furori la televizor. Şi e foarte supărată că se atentează la păsările sale. Totuşi, ministrul Agriculturii spune că vor primi despăgubiri. Atunci de ce sînt supăraţi? La urma urmei, e un calcul simplu: dacă ai vinde la piaţă găina, ai primi aceiaşi bani. Lucian Mîndruţă ar răspunde: pentru că sînt proşti. Dar e ceva mai complicat. Ţăranii nu au încredere în autorităţi şi nu ar lăsa găina din mînă pe banii de pe gard. De la ministru pînă la ei funcţionează un şir de zvonuri, unele catastrofale, altele cumsecade. Se sperie de primele, se agaţă de celelalte. Am urmărit ce spuneau oamenii în prag de revoltă. Dovedindu-se mai bine informaţi decît se crede de obicei, ziceau că nici nu se ştie sigur dacă e gripă aviară. Semn că dubiile ministrului Sănătăţii au picat peste aşteptările lor. Iar experienţa, păţanii de care doar au auzit şi obiceiurile lor de viaţă vin contra strădaniilor ministrului Flutur. Îmi cer scuze că mă voi referi la experienţele familiei mele pe jumătate rurală, dar nu am altele la îndemînă. Bunica mea încă aşteaptă 500.000 de lei din partea statului pentru doi porci pe care i-a ars şi îngropat acum şapte ani. Veterinarul i-a dat o chitanţă pentru despăgubire, dar i-a spus că va primi banii la Sfîntu' Aşteaptă, că de mult nu a mai primit fonduri pentru asta. Era vorba despre o boală uneori mortală la om, dar mulţi dintre vecini nici nu au făcut controlul cărnii în acel an, au mîncat şi nu au păţit nimic. Au ieşit în avantaj: şi-au mîncat porcii. Oricum, dacă o da Domnu'... În acelaşi sat, cam la cîţiva ani (ultima oară acum vreo patru) se întîmplă ca păsările să moară în masă. Începe dintr-un colţ de sat şi se întinde în cîteva săptămîni, în vaietele babelor. Dacă te duci la veterinar, ridică din umeri şi spune că nu are ce face. Presupune că e pesta găinilor, deşi nu sînt sigur că ăsta e un termen medical corect, vă spun şi eu ce am auzit. Prin sat circulă mai multe soiuri de vaccinuri cu efecte cam neconvingătoare, oricum, puţini dau bani pe ele. Mai sînt şi un fel de pastile micuţe pe care gospodina le îndeasă pe gîtul puilor, în timp ce plînge şi îi alintă: hai, mămică, să nu te îmbolnăveşti şi tu, mînca-ţi-aş sufleţelul! Cînd o găină pare tristă e tăiată. Cei mai mulţi le mănîncă şi, cum nimeni nu a murit pentru că a mîncat găini ameţite, nici nu ar concepe altfel. Aud la televizor un ziarist spunînd că în Germania găinile au fost închise şi izolate de păsările sălbatice. Ziaristul solicită autorităţilor să ceară ţăranilor români să facă la fel. Cu părere de rău îl anunţ că ar trebui ca mai întîi statul să le dea ţăranilor coteţe. În satul meu, găinile dorm în mod tradiţional prin pomi, bot în bot cu ciorile. Doar puii mici stau în nişte coteţe, de obicei încropite din cîteva scînduri, pentru a nu fi mîncaţi de dihori sau şobolani. Acestea fiind zise - şi nu cred că satul meu e diferit de altele din cîmpia de sud - îi întreb pe oamenii deştepţi de la oraşe: dvs. pe care ministru l-aţi crede? Pe ăla rău de la Agricultură sau pe ăsta bun şi frumuşel de la Sănătate, care nu vrea să ne panicheze inutil? Iar dacă ăia de la Londra or zice că e de rău, asta este, le vom tăia în toată ţara şi poate că ne vom mai rări unii dintre noi. Dacă o da Domnu'...

Mai multe