Joe Biden: o şansă pentru Europa?

11 noiembrie 2020   PE CE LUME TRĂIM

Back to normal este doar unul dintre sloganele cu care Joe Biden a cîştigat alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Cînd Joe Biden opta pentru acest slogan, el se gîndea evident la fracturile sociale agravate în societatea americană din cauza lui Donald Trump şi la faptul că America avea nevoie să-şi vindece rănile, să-şi depăşească diviziunile împinse aproape în prag de război civil. Dacă n-ar fi fost însă epidemia de coronavirus, anormalitatea adusă de Trump ar fi continuat. Este ceea ce afirmă observatori avizaţi, cum sînt cei de la revista britanică The Economist. Înainte de izbucnirea epidemiei, economia americană era într-o formă splendidă, şomajul coborîse la un nivel record, iar salariile începuseră să crească. Fără haosul adus de pandemie în Statele Unite, haosul politic creat de Donald Trump pe planetă nu ar fi fost un motiv suficient pentru îndepărtarea sa de la Casa Albă de către alegătorii americani.

Au oare americanii conştiinţa faptului că, atunci cînd votează, miza gestului lor este una globală, cu repercusiuni pretutindeni pe planetă? Mulţi observatori spun că nu. Şi nu întîmplător Trump a cîştigat acum patru ani alegerile cu sloganul America first.

Pentru Europa, acest slogan a reprezentat de la bun început un semnal de alarmă şi chiar o umilinţă. Iar ulterior, Donald Trump a făcut tot posibilul pentru a-i umili şi diviza cît mai mult pe europeni. El nu l-a admirat sincer decît pe premierul britanic Boris Johnson pentru rolul acestuia în consumarea divorţului dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană. Donald Trump era încîntat întrucît lui Boris Johnson i se atribuia uneori, în presă, apelativul de Donald Trump al Marii Britanii. Pentru Donald Trump, cînd cineva era comparat cu propria sa persoană nu putea fi vorba decît de un elogiu suprem.

Emmanuel Macron i-a stîrnit interesul lui Trump în primul rînd întrucît a devenit preşedinte al Franţei la doar 39 de ani. În mai 2017, cei doi s-au văzut pentru prima dată la Bruxelles, cu ocazia unei reuniuni la vîrf a Alianţei Atlantice. Mediile de informare au fost foarte atente atunci la prima strîngere de mînă a celor doi şefi de stat. Trump avea obiceiul de a-şi supune interlocutorii la un fel de test, le strîngea mîna puternic şi îndelung. Emmanuel Macron a trecut cu brio acest test mediatic, nu i-a tremurat mîna, nu a încercat să şi-o retragă primul, nu s-a lăsat intimidat de masa corporală a lui Trump… Ulterior, însă, nu a avut nici o influenţă asupra preşedintelui american, deşi a încercat sistematic să-l aibă ca aliat în iniţiativele sale. Trump a retras America din Acordurile semnate la Paris în 2015 în materie de combatere a schimbărilor climaterice, apoi a retras America din Acordul nuclear cu Iranul. Practic, a demolat cîteva mari succese diplomatice internaţionale ale Franţei şi ale Europei. Trump a retras America chiar şi din UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), instanţă cu sediul la Paris, acuzînd-o că este pro-palestiniană. Ultima încercare a preşedintelui Macron de a-l influenţa pe Trump s-a produs în august 2019 cu ocazia reuniunii G7 găzduite de Franţa la Biarritz. Emmanuel Macron l-a invitat la Biarritz şi pe ministrul de Externe iranian Mohammad Javad Zarif, sperînd să poată media un început de dialog între Statele Unite şi Iran. Trump însă nu i-a oferit acest cadou diplomatic preşedintelui francez. De ce să strălucească, chiar şi pentru o zi, Emmanuel Macron pe scena diplomatică internaţională, de ce să fie el first?

Americanilor le plac sloganele care sintetizează în doar cîteva cuvinte un program. Deviza intervenţiei militare în Irak a fost Nation building. Intenţia era aceea de a construi în Irak un stat democratic susceptibil să fie un model pentru întreaga regiune. Acest lucru se întîmpla în 2003. Şi iată că, 17 ani mai tîrziu, America se află în faţa unui şantier similar, în faţa urgenţei de a se reconstrui pe sine sufleteşte şi de a-şi reconstrui democraţia. Este şi ceea ce a încercat să capteze Joe Biden prin sloganul Restore the soul of our nation.

În Franţa, unii comentatori sînt încrezători în ceea ce va urma odată cu instalarea la Casa Albă a lui Joe Biden. Consilierul său pentru politică externă, Antony Blinken, şi-a petrecut mai mulţi ani în Franţa cînd era adolescent şi elev de liceu. Nu este exclus ca Emmanuel Macron să devină interlocutorul principal al lui Joe Biden în Europa, mai ales că doamna Angela Merkel nu va mai rămîne mult la putere. Biden a promis că va întări legăturile cu aliaţii europeni, că va promova multilateralismul, că va reveni în Acordurile de la Paris… Poate că în această perspectivă îşi va aminti şi de faptul că Franţa a fost primul aliat al Americii în anii războiului de independenţă şi că, în toamna anului 1781, voluntari aduşi de Marchizul de Lafayette au luptat la Yorktown ajutîndu-i pe americani să-i înfrîngă pe britanici…

Într-o carte apărută în aprilie anul trecut, geopoliticianul francez Benjamin Haddad afirmă însă că vremea iluziilor a trecut… Titlul cărţii, apărută la Editura Grasset, sintetizează perfect teza autorului: Paradisul pierdut: America lui Trump şi sfîrşitul iluziilor europene. Europenii nu mai trebuie să aştepte nimic de la America, chiar dacă Biden cîştigă alegerile – aceasta este opinia lui Benjamin Haddad. De la căderea comunismului încoace lumea s-a schimbat, America s-a schimbat, americanii s-au schimbat şi ei. Este momentul ca şi europenii să se schimbe şi să înţeleagă un lucru, şi anume că nici paradisul nu este etern, altfel spus că protecţia necondiţionată acordată europenilor de Statele Unite nu este eternă.

Joe Biden, simbol al revenirii la normal pe întreaga planetă, le va întinde cu siguranţă o mînă politicoasă europenilor, dar nu una total protectoare, aşa cum s-au obişnuit ei din 1945 încoace.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Mai multe