Joc de dame cu remiză
Domnul Van Rompuy s-a grăbit prea tare să îşi predea mandatul. A convocat repede, mult prea repede, o şedinţă de Consiliu European menit a împărţi posturile de şefi la Comisie şi Consiliu. Adică, poziţia de preşedinte al Consiliului şi pe cele de comisari, membri în echipa domnului Junckers (singurul care a trecut de negocieri şi de votul Parlamentului). Pentru prima dată de cînd a apărut în prim-planul vieţii politice bruxelleze, domnul Rompuy a fost aspru criticat deoarece s-a pripit. Manevrele de culise şi negocierile informale erau departe de a fi terminate, astfel încît reuniunea s-a încheiat cu un eşec. Primele posturi care se cereau a fi negociate erau cel de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă şi cel de Preşedinte al Consiliului. Nici unul, nici celălalt nu şi-au găsit ocupanţi.
Menuetul negocierilor este extrem de sofisticat. Trebuie avute în vedere sexul candidatului, familia politică şi ţara de provenienţă (Nord – Sud, Est – Vest, mică – mare). O recentă şi interesantă cutumă cere ca succesorul doamnei Ashton să fie tot femeie. Ca urmare a rezultatelor de la euro-alegerile recente, doamna ar trebui să reprezinte stînga. Carevasăzică, avem de-a face cu un joc de trei candidate posibile. Cea căreia i s-a spus un nu hotărît (din partea Poloniei şi a ţărilor baltice) a fost italianca Federica Mogherini. A fost, o scurtă perioadă de timp, ministru de externe al ţării sale, este jună (41 de ani), arată destul de bine. Buba sa majoră de CV politic este apropierea de Rusia. Doamna Mogherini este un mare partizan al traseului South Stream, are consilieri care postează în limba rusă pe Facebook, apărînd proiectul gazului rusesc spre Europa (a se citi Italia), a făcut prima vizită oficială la Moscova, unde a dialogat cu domnul Putin şi i-a adresat o controversată invitaţie la un summit economic, la Milano, în toamnă. Pînă de curînd (adică pînă la criza ucraineană), aceste detalii ar fi fost socotite mici deviaţiuni benigne care ar fi ridicat doar sprîncene sceptice de la polonezi şi baltici, în nici un caz un veto hotărît şi intransigent. Corului antirusesc (nu ştiu din ce motive, România nu apare menţionată în acest grup de către presa internaţională) i s-au alăturat şi alţi lideri europeni, care o consideră pe doamna Mogherini mult prea lipsită de experienţă. Măcar doamna Merkel a încercat. I-a oferit domnul Donald Tusk (bărbat, centru dreapta, polonez) sprijinul pentru postul de preşedinte al Consiliului, în schimbul susţinerii italiencei. Din rusofobie, interes naţional, calcule politice personale sau dintr-o combinaţie a tuturor acestor motive, domnul Tusk a refuzat oferta.
De aceea, în ecuaţie s-a vînturat numele frumoasei stele a social-democraţiei europene, superba daneză Helle Thorning-Schmidt, o adevărată membră a primei dinastii social-democrate paneuropene. Domnia sa este căsătorită cu fiul fostului lider laburist britanic Neil Kinnock. Am avut privilegiul unei conversaţii preţ de trei beri în curtea British Council din Bucureşti cu domnul Kinnock, pe vremea cînd era şeful întregii reţele British Council. Îmi mărturisea că este extrem de încîntat de nora sa şi că este convins că va face o carieră politică mult mai de succes decît a lui. Pe doamna Schmidt nu au vrut-o francezii, pe motiv că… Danemarca nu este membră a zonei euro. Nu scrie nicăieri că aceasta e o condiţie pentru ocuparea postului, dar nu poţi refuza domnului Hollande plăcerea de a mai trage un bobîrnac în vîrful nasului unora care refuză să renunţe la moneda naţională şi să o adopte pe cea europeană.
Pasager, pe lista potenţialilor candidaţi s-a găsit şi bulgăroaica Kristalina Georgieva, comisar în echipa Barroso pe portofoliul de Ajutor umanitar. A făcut figură frumoasă pe această poziţie şi şi-a consolidat o bună poziţie internaţională. Din păcate, reprezintă o ţară cu PIB prea mic. Din păcate şi mai şi, nici guvernul propriu nu o susţine. Aşa că a ieşit relativ repede din calcule.
Am a saluta încă o dată faptul că România are o poziţie bipartizană (Ponta – Băsescu) în a-l susţine pe domnul Cioloş pentru un nou mandat la Agricultură. De ce sînt atît de încîntat, vă povestesc săptămîna viitoare.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.