Japca și partidul

Funcția de președinte al PSD nu se ia cu japca, spune Liviu Dragnea, enervat de discuțiile tot mai dese privind viitoarea conducere a partidului, discuții care nu îl includ, ba chiar au loc ca și cum domnia-sa nu ar mai exista. Sigur că Liviu Dragnea există. Există și produce pagube care mai de care mai de durată. Nu le mai enumăr aici. O să observ doar că, pentru a treia oară în mai puțin de doi ani, partidul zvîcnește nervos sub conducerea sa. Chiar și pentru o formațiune politică relativ disciplinată cum e PSD, Führerprinzip-ul rural practicat de dl Dragnea e un pic cam mult. Sînt sigur că pesediștii care semnează scrisori pe ascuns împotriva încă președintelui lor au, dincolo de orice instinct de supra-viețuire sau cine știe ce viziune pe termen lung, o problemă de stil.

Aerul de vechil cu capsa pusă pe care îl afișează adesea Liviu Dragnea e ofensator și nepotrivit chiar și cînd ești baron local cu ștate vechi. Sau mai ales atunci, pentru că dacă e cineva care înțelege bine resorturile unui astfel de comportament, atunci acela e un individ care, la rîndu i, l-a practicat multă vreme. E vorba de sentimentul acela al unei puteri necenzurate, de capacitatea de a privi oamenii de sus chiar dacă ai 1,60 m și de a dispune de viețile, carierele și drepturile lor așa cum îți dictează cine știe ce sentiment de moment.

Ca o paranteză, e ironic să îl auzi pe Liviu Dragnea deplîngînd metode pe care el însuși le-a folosit fără nici un fel de remușcări în trecut. Jepcarul strigă japca. Mai că îți vine să rîzi. S-a scris mult despre elita extractivă a României. Cele cîteva mii de acaparatori de avere publică sub masca unei ideologii prost articulate și, mai ales, prost executate. Nu e formă fără fond, ci formă strîmbă cu fondul defect.

Cu toate astea, trebuie avute în vedere niște nuanțe. Chiar și așa solidari în furt sau ticăloșie sau doar naivi, nici unul dintre oamenii cu oarecare relevanță în PSD nu vrea să se arunce în prăpastia în care e pe cale să cadă liderul lor. Sigur că sînt unii care nu au nici un fel de capacitate de proiectare a viitorului și cred în tot ce aud prin ședințe și pe la televiziunile prietene, dar ăștia nu-s așa mulți. Majoritatea erau acolo înainte să fie Liviu Dragnea duce de PSD și speră să fie acolo și cînd partidul va avea altă conducere. De asemenea, cei mai mulți își amintesc și alte vremuri și pot constata de unii singuri că Dragnea nu e Ponta, nu e nici Geoană, nici Năstase și, mai ales, nu e Ion Iliescu. Nu e nici măcar Oliviu Gherman sau Nicolae Văcăroiu.

Liviu Dragnea e simptomul unei derive a PSD înspre beznă. E dovada vie că, în principalul partid de guvernămînt (și nu numai acolo), politica de cadre e absolut inexistentă, logica adunării acesteia de oameni este absentă și înlocuită de lăcomie și instincte primare. De altfel, un diagnostic foarte bun vine de la unul din foștii pesediști „cu funcție“:

„Dacă vă uitați în Europa, de la stînga franceză pînă la cea germană, social-democrații au pierdut la pas alegerile. Social-democrația europeană se reconstruiește, se schimbă la față, ceea ce reprezintă un proces politic firesc. În forma sa actuală, PSD este cel mai mare partid social-democrat din Europa, dar PSD necesită reformă, restructurare, altminteri piere! Nu cred că Liviu Dragnea și liderii din actuala conducere a PSD sînt conștienți de necesitatea acestei reforme interne.“ Citatul, reprodus de revista 22, îi aparține lui Ioan Rus, fost vicepremier și deținător al mai multor portofolii în guvernele PSD. Observația sa privind reformele PSD este corectă, însă lipsește din ea partea privind responsabilitatea fostelor și actualelor elite pesediste privind crearea unui mediu politic sănătos. Dl Rus și-a pus numele și reputația în spatele Pro România – partidul-rezervă creat de Victor Ponta (un soi de ALDE după ce Călin Popescu Tăriceanu nu a mai avut loc în PNL), participînd la reproducerea prin diviziune a aceluiași obosit și nefolositor sistem politic.

Nu îi vezi pe aproape nici unul dintre oamenii ăștia încercînd să discute onest cu societatea. Totul e formal, ipocrit și adesea mincinos. Pentru verificare, aduceți-vă aminte de confuzia zecilor de mii de femei și bărbați chemaţi la mitingul-mamut al PSD de la începutul verii. Habar nu aveau de ce sînt acolo, se lăsaseră aduși, folosiți și uitați. Un înfiorător tratat de descurajare s-ar fi putut scrie numai din expresiile de pe fețele acelor oameni și din plecarea lor chiar în momentul care ar fi trebuit să fie cel culminant. Deși se rosteau discursuri, nimeni nu vorbea cu ei.

Liderii PSD, foști și actuali, se agregă între ei, în cercul lor mic, și cer încredere raportîndu-se unii la alții și mizînd pe faptul că nu există concurență reală. Combinații de 2 luate cîte 5. La nesfîrșit. O japcă, cum ar spune dl Dragnea, a discursului public, a interesului public, a societății. O japcă nesofisticată, brutală și dăunătoare.

Pentru binele său, PSD are nevoie de un fenomen similar celui de pe dreapta sistemului. Atacul USR provoacă fiori în rîndurile PNL. Îi obligă pe peneliști la autoexaminare. Am zis asta de mai multe ori și am verificat-o acum cîteva zile cu unul dintre primarii importanți din zona dreptei. Discutînd despre PNL, omul a întrebat ușor exasperat și mai degrabă retoric: Cine să dea o direcție acestui partid? Cine să preia conducerea? Nu reușea să identifice un singur individ, dar, măcar, își punea întrebarea. Fără să fie un adversar al lui Ludovic Orban, primarul în cauză era obligat să admită lipsa de direcție a peneliștilor lui dragi. Toate astea erau însoțite de o admirație înciudată pentru USR, domolită doar de cinismul constatării că useriștii nu reușesc încă să își creeze structuri locale în ritmul care le-ar fi necesar.

La dreapta, dezbaterea și clarificarea au început. La stînga, nu.

Liviu Dragnea va dispărea la un moment dat. Însă ultimul lucru de care are nevoie stînga românească e o clonă a antenumitului. Altul sau alta care să continue cu „japca“. 

P.S. Vor fi cititori care vor întreba poate de ce nu amintesc aici de nou-înființatul Demos. Am să o fac în momentul în care Demos va depăși stadiul de club de socializare „Amintiri cu Roșia Montană“ agregat pe cîteva threads de Facebook. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.