Invizibili, pietonii caută un primar
Să ne imaginăm acest scenariu: sîntem la Paris și duminica viitoare au loc alegeri pentru primarul general. La scrutin se confruntă reprezentantul partidului automobiliștilor și reprezentantul partidului pietonilor. Cine credeți că va cîștiga alegerile? Anne Hidalgo e primarul Parisului din 2014. Anul trecut a fost realeasă pentru un al doilea mandat. Socialista cu agendă ecologistă a promis că va face din capitala Franței un oraș „mai ecologic, social și umanist”. Încă din primul mandat, Anne Hidalgo a lucrat la redefinirea politicilor urbane și de mediu avînd drept obiectiv principal recuperarea spațiului folosit de mașinile personale în favoarea pietonilor și bicicliștilor. E o luptă complicată și riscantă: traficul auto e identificat aproape în toate marile orașe drept principala preocupare a cetățenilor. Iar reducerea poluării nu poate fi atinsă fără decongestionarea traficului. Anne Hidalgo a abordat chestiunea frontal, venind nu cu măsuri de descurajare, ci direct cu restricții de circulație. În cel de-al doilea mandat, lupta cu automobiliștii se anunță încă și mai ascuțită. Deocamdată, politicile anti-automobil personal au generat rezultate parțial satisfăcătoare. Extinderea zonelor ciclabile și restricționarea circulației auto în anumite zone și/sau în anumite intervale orare nu au putut preveni, în anumite momente, depășiri ale valorilor în materie de poluare. Pandemia de COVID-19 a accelerat măsurile și, probabil, odată implementate, deciziile adoptate în ultimele luni vor deveni politici durabile. Printre altele, Hidalgo a decis pietonalizarea unor străzi centrale și a creat zeci de kilometri de piste dedicate bicicliștilor. E mult, într-o perioadă atît de scurtă, dar e prea puțin pentru a produce schimbarea. Ce urmează? La Paris există aproximativ 85.000 de locuri de parcare stradale. Anne Hidalgo a desființat 60.000 dintre ele pentru a lărgi trotuarele sau pentru a crea noi piste ciclabile. O altă măsură de descurajare a traficului auto: viteza maximă de deplasare a mașinilor în oraș va fi de 30 km/h cu excepția cîtorva bulevarde și a șoselei periferice, unde se permite deplasarea cu 50 km/h (față de 70 km/h cît e acum). Iar noul obiectiv al primarului e ca, pînă la sfîrșitul mandatului, Parisul să devină „un oraș de 15 minute”: adică fiecare locuitor să poată ajunge pe jos sau cu bicicleta acolo unde are nevoie.
Noua politică nu mulțumește pe toată lumea. Cum e și firesc, mai ales conducătorii auto, cei care-și folosesc mașina frecvent ca să ajungă la serviciu ori la cumpărături, se simt frustrați: locurile de parcare se împuținează, tarifele orare cresc, mașinile sînt împinse spre periferie. Însă există un consens, chiar și printre cei care se simt loviți de unele măsuri punctuale, că trebuie făcut ceva cu traficul și cu poluarea. Nu e sigur că dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri ar cîștiga scrutinul. E clar însă că noul primar nu va fi votat pe baza promisiunii că va crea locuri noi de parcare. A cam trecut vremea acestor promisiuni…
La București, primarul sectorului 6, Ciprian Ciucu, e probabil singurul (în orice caz, primul) care a declarat război mașinilor parcate abuziv pe trotuar. Scuza că nu există locuri de parcare și că de aceea ar trebui să fim cu toții toleranți față de mașinile care ocupă trotuarul nu mai ține – iar primarul a mandatat clar Poliția Locală să sancționeze abuzurile. E doar o timidă încercare de a impune legea care se lovește deja de o opoziție agresivă din partea șoferilor. Cei mai mulți consideră că e treaba autorității locale să ofere locuri de parcare pentru toată lumea, la prețuri convenabile. Și că această pretinsă îndatorire e mai presus de obligația lor de a respecta legislația rutieră. În ultimele trei decenii, politicile urbane de la București s-au orientat mereu spre confortul automobiliștilor: lărgirea bulevardelor în favoarea circulației auto și în defavoarea pietonilor, asfaltarea spațiilor verzi, transformarea spațiilor publice în parcări informale. De fapt, Bucureștiul, în întregul său, a devenit doar o imensă parcare – numai clădirile care se mai ițesc dintre mașini amintesc că aici era, cîndva, un oraș. Invizibili, pietonii caută un primar.