Între sparanghel și calcan În căutarea unei ieșiri din criză, Macron invită sociologi la masă

Pentru a găsi o ieșire din criza politică provocată de impunerea reformei pensiilor, Emmanuel Macron a optat pentru o strategie triplă: revitalizează, prin noi inițiative, politica externă franceză, încearcă să intre în dialog cu populația, călătorind prin provincia franceză, chiar dacă încă e însoțit de zgomotul „caserolelor”, și, în sfîrșit, își consolidează conexiunile cu experții tranziției spre „civilizația ecologică”.

Mai întîi, Macron a invitat la masă patru economiști care l-au susținut la alegerile din 2017: în practica politicii franceze nu există simple „întîlniri”; dacă e vorba de probleme uzuale, se ia împreună micul dejun; dacă survin crize serioase, se încearcă rezolvarea lor în timpul unui déjeuner sau dîner. La acest prînz, economiștii au criticat politica lui Macron fără prea multe menajamente. Cel mai important consilier al său pe teme de politică economică a propus o schimbare a politicii fiscale, ceea ce a provocat deîndată un conflict la nivel de guvern: Jean Pisani-Ferry, profesor la Sciences Po, a pledat pentru un „impozit pe avere excepțional, pe durată limitată”, aplicat celor mai bogați francezi, care ar urma să aducă cinci miliarde de euro anual. El a propus de asemenea și o creștere a datoriei publice, pentru a finanța costurile unei politici climatice ecologice. Bruno Le Maire, ministrul Economiei, care a făcut vîlvă prin publicarea unui roman erotic, s-a opus vehement ambelor măsuri.

Două săptămîni mai tîrziu, a avut loc un prînz cu patru sociologi, printre care și Jérôme Fourquet de la Institut Français d’Opinion Publique (IFOP), care a publicat în 2019, cu titlul L’Archipel français, o statistică socială detaliată, bogată în informații surprinzătoare, despre țara sa. Echipa de la Élysée a planificat un „déjeuner confidentiel”, fără publicitate, fără poze în Paris Match și articole în Le Monde, participanții trebuind să predea telefoanele mobile înainte de masă. La patru zile după această masă, în Le Monde a apărut, pe o pagină întreagă, un material despre „prînzul confidențial”, care poate fi citit, prin abundența citatelor exacte, aproape ca un proces-verbal. Sociologii au criticat Guvernul mai sever chiar decît economiștii: „Habar nu au despre ce se petrece în societate” – conchidea unul dintre participanți.

„Societate, consum, stiluri de viață” stătea scris pe meniul aflat în fața fiecărui oaspete. „Vorbiți-mi despre transformările societății”, a spus președintele în deschidere. Iritat de furia cu care au protestat majoritatea francezilor împotriva creșterii cu doi ani a vîrstei de pensionare, Macron s-a plîns de disponibilitatea în scădere de a depune eforturi a francezilor, care ar indica o lipsă de răspundere cetățenească.

Sociologii l-au contrazis. Făcînd aluzie la mișcarea „vestelor galbene“, ei au numit Franța o țară a sensurilor giratorii(„ronds-points”). Cu acea ocazie, oamenii nu au protestat împotriva solicitării de a extinde timpul de muncă, ci, dimpotrivă, pentru lipsa posibilității de a gestiona în mai mare măsură ei înșiși acest timp. „Monsieur Macron și Alexis Kohler, secretarul general al Palatului Élysée, luau notițe” – consemnează reportajul despre „prînzul confidențial”. Jean Viard, un sociolog care l-a susținut vehement pe Macron în 2017, a vorbit despre o transformare a regimului timpului: la început, Biserica hotăra organizarea timpului, apoi, societatea prestatoare de muncă (Arbeitsgesellschaft), iar, acum, oamenii vor să devină din nou stăpînii propriului timp.

„Entre les asperges et le turbot” (între sparanghel și calcan), între antreu și felul principal, sociologii au avut ocazia să vorbească despre această problemă, în care ei văd, mai mult decît o criză, o ruptură civilizațională: tranziția spre civilizația ecologică. În 2022, Macron și-a început cel de-al doilea mandat cu promisiunea că va acorda o atenție sporită ecologiei. Promisiune de care sociologii îi reamintesc: „Domnule președinte, vă lipsește un discurs despre schimbarea climatică, dar trebuie să fie un discurs care să nu-i încarce pe francezi doar cu renunțări și interdicții, ci care să îi motiveze să-și schimbe comportamentul”. Francezii s-ar fi adaptat deja noilor cerințe impuse de schimbările climatice: reducerea consumului de energie e la ordinea zilei.

Viziunea lui Macron despre o „industrie verde”, pe care el preferă să o descrie ca pe o „industrie a progresului”, a fost întîmpinată cu scepticism – etapele dezvoltării unei civilizații ecologice ar fi fost deja stabilite cu multă vreme în urmă. La finanțarea acestora va contribui o creștere economică mai puternică. Sociologii au susținut în schimb propunerea lui Pisani-Ferry de a răspunde provocărilor politicii climatice cu o creștere a datoriei publice și prin introducerea unui impozit pe avere care să-i vizeze pe cei bogați.

Macron vede o mare problemă în pierderea puterii de cumpărare a clasei de mijloc, care e prea bogată pentru a putea beneficia de măsuri de ajutor și prea săracă pentru a-și putea permite o viață bună. Jérôme Fourquet i-a dat dreptate: puterea de cumpărare a devenit un indicator decisiv al status-ului social, iar în societatea de consum sentimentul în creștere al degradării devine perceptibil prin pierderea puterii de cumpărare. Fourquet amintește de așa-numita „revoltă Nutella” din ianuarie 2018, cînd lanțul comercial InterMarché a făcut o farsă publicitară reducînd pentru scurtă vreme prețul borcanului de 950 de grame de Nutella de la 4,50 la 1,41 euro și a trebuit apoi să se confrunte cu hoardele furioase ale consumatorilor care nu au apucat să profite de ofertă.

Chiar dacă, două zile mai tîrziu, unul dintre invitați va spune că acest déjeuner oferit de Macron ar fi fost inutil, atmosfera era indiscutabil destinsă – arată articolul din Le Monde: „Îndatoritor, Macron prelungește întîlnirea și oferă un al doilea rînd de cafele”.

El abordează apoi o altă problemă care îl îngrijorează: agresivitatea în creștere din societatea franceză. O infirmieră tocmai a fost înjunghiată, la clinica universitară din Reims, de un fost pacient; în Roubaix, trei tineri polițiști au murit într-un accident provocat de un șofer, recidivist multiplu, aflat sub influența drogurilor și a alcoolului; primarul unei mici comune din Loire-Atlantique și-a dat demisia, nemaiputînd face față amenințărilor unor grupări de extremă dreapta; într-un anunț de o pagină publicat în cotidienele franceze, Poșta denunță agresiunile tot mai frecvente care au loc la ghișeele poștale. Și aici Fourquet e de partea președintelui: conflictele violente au loc tot mai frecvent, iar refuzul de a urma instrucțiunile forțelor de ordine, precum poliția, personalul sanitar și pompierii, e la ordinea zilei. A început un „proces de decivilizare”, consideră Fourquet, făcînd aluzie la volumul Procesul civilizării al lui Norbert Elias. După prînzul de la Palatul Élysée, Macron anulează o vizită în departamentul Var, unde voia să vorbească despre ecologie, și pleacă la Roubaix pentru a participa la funeraliile celor trei polițiști uciși. La întîlnirea Consiliului de Miniștri, Macron dă Guvernului sarcina să urmărească cu severitate toate actele de agresiune „legate de acest proces de decivilizare”. Faptul că Macron a vorbit de o „décivilisation” a provocat o intensă dezbatere publică; Jean Viard a respins, alături de alții, acest termen, dar marea majoritate a respondenților unui sondaj au încuviințat sintagma aleasă de președinte.

Problemele abordate la „prînzul sociologilor” nu se referă doar la Franța, ele se regăsesc în toate națiunile industriale occidentale. Tipic franceze au fost circumstanțele în care acestea au fost evocate la Palatul Élysée: între sparanghel și calcan.

Wolf Lepenies, sociolog și politolog, fost rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, este profesor emerit la Freie Universität Berlin.

traducere de Matei PLEŞU