Între Liviu Dragnea și Rareș Bogdan
Politica, la noi, a fost făcută, în marea majoritate a cazurilor, de oameni hotărîți să se căpătuiască sau/și să scape de pușcărie. Marea majoritate a românilor consideră că politicienii sînt niște nenorociți.
O reacție oarecum normală la o clasă politică execrabilă au fost răspunsurile in extreme – pupincurism, șantaj emoțional sau înjurături. Rezultatul este radicalizarea acută a electoratului.
Politica nu este deloc atractivă pentru oamenii moderați, profesioniști, cu bun-simț. Știu cîțiva actuali senatori și deputați, din cei puțini care fac parte dintre politicienii noi, care sînt hotărîți să nu mai facă politică, dezgustați de cei din jurul lor. Toți sînt oameni cu bun-simț care tare aș vrea să continue să mă reprezinte.
Din păcate, și o bună parte dintre oamenii politici noi care au avut succes sînt mai degrabă agresivi, lipsiți de scrupule și oportuniști. Aceștia se folosesc pragmatic de tendințele de radicalizare a electoratului pentru a-și atinge un scop personal deghizat ca luptă împotriva „inamicului roșu“.
Efectul pe termen mediu și lung va fi catastrofal. Rareș Bogdan, unul dintre cei mai vizibili gargaragii din ultimii ani, un om care a făcut o avere considerabilă din contracte cu statul (ANAF, Hidroelectrica, Primăria Cluj) și unul dintre „amicii“ unora dintre cei mai corupți români – Gabriel Oprea, Marian Vanghelie și Sorin Oprescu – este probabil exemplul cel mai bun.
Discursul lui politic exaltat „prinde“ bine la un segment de populație, revoltată de șleahta de incompetenți mîrlani a domnilor Dragnea și Tăriceanu. Faptul că discursul acestuia este cel puțin la fel de ipocrit și de toxic ca acela al domnului Dragnea este însă ignorat de o bună parte a presei critice la adresa PSD.
Rareș Bogdan este exemplul cel mai strident, dar nu este deloc singurul din generația politicienilor noi. Succesul oamenilor de tip Rareș Bogdan și dezgustul față de politică al unei bune părți a celor care ar trebui să facă politică este rezultatul polarizării și reacțiilor așteptate și adesea schizoide ale publicului. Mai jos, un exemplu din mesajele pe care le-am primit eu de la cititorii mei.
Ne trebuie oameni decenți cu bun-simț pentru a reforma clasa politică.
Dacă vă supără înjurăturile, plecați acasă. Ăsta e prețul pe care trebuie să îl plătiți pentru a fi politicieni.
Avem nevoie de oameni noi pentru a întări democrația. Oameni care nu sînt corupți, oameni care nu sînt șantajabili.
Nu este acum vremea să atacăm nemernicii din PNL. Da, sînt acolo pe listă niște oameni tare dubioși, iar capul de listă este o alegere oribilă, dar acum avem nevoie să scăpăm de „ciuma roșie“, nu să dăm „arme“ PSD-ului.
În Europa ar trebui să fim reprezentați de oameni cinstiți, profesioniști, capabili să reprezinte interesul României.
Sînteți toți niște nenorociți și nu vă pasă de nimic altceva în afara salariilor grase de la Parlamentul European. Nu aș putea nicicînd să votez lista aia pentru că nu îmi place Icsulescu. E un bou urît.
România are nevoie de o democrație puternică, o democrație funcțională!
PSD ar trebui interzis! La fel și orice partid de stînga, mai ales cele de orientare comunistă. Cînd venim la guvernare îi băgăm pe toți în pușcărie!
Libertatea de expresie este fundamentală și garantată de Constituție.
Ești un dobitoc. Acum e fie cu noi, fie împotriva noastră! Nu mai putem sta la discuții în timp ce nenorociții ăștia distrug țara.
E nevoie de oameni cu curaj. Oameni verticali. Oameni care au valori și care nu ezită să le apere.
Cum ai putut să zici așa ceva? Cum poți să fii împotriva lui Icsulescu? E foarte important să știi cînd să taci! Nu era acum momentul să discuți asta. În condițiile astea nu pot vota cu partidul în care ești! Să te dea afară!
Pericolul polarizării de acest tip este succesul șmecherilor, nesimțiților și nebunilor. Discursurile deputaților Cătălin Rădulescu (PSD) și Florin Roman (PNL) nu se deosebesc fundamental cu nimic. Așa cum nu există mari deosebiri nici între discursul și caracterul domnului Dragnea și cele ale domnului Bogdan.
Foto: Cosmin Bumbuț