Internaţionala extremistă

13 septembrie 2007   PE CE LUME TRĂIM

Luni, ştirea zilei a fost arestarea în Israel a unui grup neonazist alcătuit din opt tineri emigranţi din fosta Uniune Sovietică. Filmele rechiziţionate din computerele lor îi arată atacînd muncitori străini, drogaţi, evrei ultrareligioşi, plănuind să marcheze ziua de naştere a lui Hitler la Yad Vashem, muzeul-memorial al Holocaustului. Îi detestă pe evrei. Hitler a plănuit "soluţia finală" pentru poporul evreu şi a dus un război care a provocat moartea a milioane de ruşi. Mai există încă supravieţuitori. Nici fosta lor calitate de cetăţeni sovietici, nici eventuala lor origine iudaică nu justifică şi nu explică nimic din ceea ce au făcut, deşi presa semnalează încă o dată dificultăţile de integrare a emigranţilor proveniţi din spaţiul ex-sovietic. După 1990, peste un milion de persoane au profitat de "legea de reîntoarcere": oricine poate dovedi că a avut un bunic evreu are dreptul să solicite cetăţenia israeliană. "Ruşii" trăiesc în comunităţi compacte, interacţionează puţin cu alţi israelieni, la magazinele din cartierele lor se vinde carne de porc, comerţ strict interzis în alte părţi. Mulţi se plîng că israelienii îi consideră străini. Dar şi ei îi consideră pe israelieni străini. Acest caz-limită al apariţiei neonazismului permite o observaţie: cuvîntul "străin" leagă mişcările extremiste din Italia cu cele din Elveţia şi ţările nordice şi, iată, acum şi din Israel. Justiţia din Israel are greutăţi în formularea acuzaţiilor: nu există o lege de condamnare a antisemitismului, nimeni nu şi-a închipuit că aşa ceva va putea să apară în statul-sanctuar al evreilor din lumea întreagă. Ei vor fi acuzaţi de incitare la rasism, lovituri şi alte delicte mai mult sau mai puţin minore. Presupunînd că vor fi adoptate legi specifice, ele nu vor putea stăpîni manifestările violente ale grupurilor de neadaptaţi. În Germania există legi care interzic propaganda nazistă, etalarea simbolurilor naziste, negaţionismul, dar agresiunile fizice împotriva muncitorilor străini sînt frecvente şi ceea ce ar putea fi catalogat drept huliganism a căpătat expresie politică prin Partidul Naţional Democrat (NPD), partid legal, cu simboluri foarte asemănătoare cu cele hitleriste şi cu o ideolgie adecvată: scopul este refacerea capacităţilor celui de al III-lea Reich, considerînd că actuala Constituţie a Germaniei este un dictat al puterilor occidentale victorioase. "Un african, un asiatic sau un oriental nu vor putea fi niciodată cetăţeni germani fie că au, fie că n-au paşaport german, membrii celorlalte rase ne rămîn străini fizic, mental şi spiritual, oricît de îndelungată ar fi şederea lor în Germania" - e scris în programul partidului, subvenţionat de stat cu 1,4 milioane de euro anual. După o încercare ratată a Curţii Constituţionale de a-l interzice, partidul a cîştigat destule voturi pentru accesul în parlamentele regiunilor din Est. Mulţi consideră că popoarele de dincolo de Zid sînt mai permeabile la extremism decît celelalte, din cauza inegalităţilor economice provocate de tranziţie, a cacofoniei de pe scena politică. Nu a fost demolat doar Zidul, au dispărut şi certitudinile devenite convingeri. Este o explicaţie, dar nu explicaţia. Considerată un paradis al păcii şi neutralităţii, Elveţia părea a fi ultima ţară europeană de unde să vină informaţii despre xenofobia populaţiei. Trei oi albe gonesc o oaie neagră de pe steagul Elveţiei, aşternut la picioarele lor. "Pentru mai multă securitate" - acesta este titlul posterului conceput şi răspîndit de Partidul Elveţian al Poporului (SVP). Pe urmele posterului, un proiect de lege: după condamnarea unui delincvent minor, el şi întreaga lui familie pot fi expulzaţi. Răspunderea penală extinsă asupra întregii familii nu a existat decît în legislaţia nazistă. Probabil, cred analiştii, legea nu va trece în Parlament, dar beneficiul electoral va putea fi contabilizat în voturi. Mesajul tinerilor nespălaţi, zgomotoşi şi agresivi din grupurile anti-sistem este preluat de politicieni cu aparenţă onorabilă şi înflăcărarea demagogică a liderilor extremişti este reambalată în discursul raţional al unor candidaţi gonind după popularitate. Iar ei nu fac decît să spună cu voce tare ceea ce gîndesc unii, nu puţini, alegători: această realitate este o ameninţare pentru democraţiile care pun la îndemîna formaţiunilor extremiste mijloacele necesare desfiinţării lor. Sfidînd istoria, neonaziştii din Israel se înfrăţesc cu cei din Germania, vegheaţi îndeaproape de oile albe ale xenofobiei elveţiene.

Mai multe