Infringement

4 noiembrie 2020   PE CE LUME TRĂIM

Traducătorii din instituțiile europene, specialiști cu experiență și care fac față unui volum uriaș de muncă, se străduiesc să găsească echivalente cît mai potrivite pentru conceptele formulate în texte scrise inițial într-o limbă anume (adesea, în engleză). Dificultățile pot fi mari, mai ales cînd termenii de specialitate au efecte juridice și e important să li se evite ambiguitățile și erorile de interpretare. Un exemplu interesant pentru această situație îl reprezintă echivalarea complicată a termenului englezesc infringement. Pe site-ul ec.europa.eu se poate observa cum un capitol de legislație care are în engleză titlul Infringements este tradus în moduri destul de diferite în alte limbi ale Uniunii Europene. În română, titlul echivalent este Încălcări, în franceză Infractions, iar în italiană apare o explicație mai dezvoltată – Violazione del diritto dell’UE. În interiorul textului apar echivalări prin formule mai explicite şi în română – încălcare a legislației UE, şi în franceză: manquement à la législation de l’Union. Sintagmele infringement decisions și decisions on infringements sînt transpuse în română printr-o formulare  mai lungă și mai complicată, dar în care interpretarea este clară și corectă: decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. În mod asemănător a fost explicitată sintagma și de traducătorii francezi – décisions relatives à des procédures d’infraction sau décisions en matière d’infractions, în vreme ce italienii au găsit o soluție ceva mai directă: decisioni sui casi di infrazione. În fine, infringement proceedings a devenit în română acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în franceză le traitement des procédures d’infraction, iar în italiană la risoluzione delle procedure d'infrazione.

Tot acest efort de echivalare terminologică pare a avea prea puțin efect, cel puțin în cazul limbii române, asupra relatărilor jurnalistice și a comentariilor politice. Citatele complicate de mai sus contrastează cu modul în care presa relatează unele dintre hotărîrile instituțiilor europene, preluînd pur și simplu termenul englez infringement, în știri ca: „România riscă o nouă procedură de infringement” (caleaeuropeana.ro); „Decizie de infringement: România are la dispoziţie patru luni ca să remedieze deficienţele privind calitatea aerului” (economica.net). Pe de o parte, preferința pentru o formulare scurtă și care să atragă atenția este de înțeles: e greu să ne închipuim un titlu jurnalistic contemporan care să anunțe o decizie de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor. Există însă riscul ca pentru public termenul să rămînă doar o etichetă negativă, cu un conținut destul de vag. Riscul poate fi totuși văzut și ca un avantaj: termenul infringement nu este doar mai scurt decît o sintagmă dezvoltată, ci și mai puțin transparent: poate să nu evoce sancțiunile și vinovăția care ar răni orgoliul național. Aerul său tehnic și specializat îl face mai lesne de acceptat, conferindu-i o funcție eufemistică. Nu-mi dau seama dacă vorbitorii percep (poate la nivel subconștient) legătura etimologică dintre englezescul infringement, format de la verbul infringe, la rîndul său provenit din forma latină infringere – și românescul a înfrînge (din latinescul infrangere), ambele legate direct de latinescul frangere.

Cuvintele care circulă cu un sens relativ vag tind să absoarbă rapid sensul contextelor în care apar. Mulți dintre cei care folosesc termenul infringement îi atribuie de fapt sensul unei întregi sintagme oficiale, ca și cum nu ar mai însemna „încălcare”, ci chiar „sancționare a încălcării”. Tot mai departe de strădaniile traducătorilor oficiali, jurnaliștii utilizează cuvîntul ca pe o abreviere pentru întreaga acțiune: „România, în infringement pentru poluarea aerului și neînchiderea gropilor ilegale de gunoi” (romania.europalibera.ro), „România, infringement pentru tăieri ilegale” (digi24.ro); „Comisia avertizează România cu infringement în domeniul justiției” (hotnews.ro); „Comisia Europeană amenință România cu infringement” (stiri.tvr.ro); „România, la un pas de infringement pentru că nu își protejează cetățenii de poluare” (g4media.ro). Anglicismul tot mai des vehiculat stimulează, se pare, jocurile de cuvinte, prin care se stabilește o apropiere ad-hoc de o altă familie lexicală, ca în comentariile glumețe ale cititorilor la articolul din care am extras ultimul citat: „Nu de infrigement avem noi nevoie… Să facă ceva cu politicienii, eventual un frigementˮ; „Să nu așteptam de la UE să-i frigementˮ (30 octombrie 2020).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Mai multe