Industrii

27 noiembrie 2019   PE CE LUME TRĂIM

Folosirea actuală a termenului industrie riscă să le producă anumite nedumeriri celor cărora li s-au fixat în memorie schematizările şi formulele clişeizate ale limbii de lemn din deceniile regimului comunist. Pe atunci, istoria era clar împărţită în perioade (începînd cu comuna primitivă), iar societatea – în domenii de activitate (dintre care cea mai importantă era industria) şi în categorii (începînd cu muncitorii sau „oamenii muncii din industrie“). Orice discurs oficial trecea în revistă pretinsele mari progrese ale societăţii, pornind desigur de la industrie (socialistă, modernă, dezvoltată etc.). În toate enumerările, industria apărea obligatoriu pe primul loc, eventual urmată de agricultură, orice altă activitate intrînd într-un rest indefinit, nedemn de a fi numit, desemnat vag prin formulele „celelalte ramuri“ sau „celelalte sectoare“: „dezvoltarea generală a patriei noastre – a industriei, agriculturii, a celorlalte ramuri“ (raportul la Congresul al XIV-lea. din 20 noiembrie 1989).

În uzul actual, mai ales în terminologiile de specialitate ale mai multor domenii, influenţate puternic de engleză, industrie nu mai corespunde definiţiei din dicţionarele curente (în DEX: „ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum“). Se vorbeşte, curent, de industria filmului, industria publicităţii, a comunicării, în genere de industrii creative: „implicarea întregii industrii de marketing şi comunicare de pe plan autohton este dificil de contorizat“ (adplayers.ro); „tehnologia care transformă industria fashionului“ (adplayers.ro); „lideri mondiali din industria promoţionalelor“ (adplayers.ro); „industria de comunicare din 2009“ (pr-romania.ro); „momentul 2008/2009, cînd industria de PR își lua dușul rece“ (pr-romania.ro); „tineri la început de drum în industrii creative“ (adplayers.ro). Bine instalate în mass-media şi în limbajul curent sînt sintagme ca industria filmului, industria muzicală, industria turismului: „Poate fi readusă la viaţă industria filmului din România?“ (zf.ro); „teme importante pentru industria muzicală în era digitală“ (cultura.ro); „Industria turismului din România, în pragul colapsului“ (evz.ro).

Ca şi în alte cazuri, este vorba de sensurile noi adăugate în uz (nu şi în dicţionare, deocamdată) unui cuvînt de origine latino-romanică, sub influenţa englezei. În engleză, industry desemnează nu doar activitatea economică de prelucrare a resurselor, ci şi orice ramură a unei activităţi economice sau comerciale, avînd şi sensul de „hărnicie, muncă intensă“. De fapt, româna nu a împrumutat, în secolul al XIX-lea, toate sensurile cuvîntului industrie din franceză. Pentru acesta, Trésor de la langue française informatisé indică şi sensurile „abilitate, ingeniozitate“, ba chiar – în ipostaza negativă – „abilitatea de a înşela“, de care se leagă sintagma chevalier d’industrie. Aceasta din urmă a fost calchiată în română de expresia cavaler de industrie („şarlatan, escroc“), care are însă un caracter opac şi chiar absurd, pentru că nu se asociază cu nici unul dintre înţelesurile în uz ale cuvîntului românesc industrie. Şi franceza, şi engleza păstrează de fapt sensuri derivate din cele ale cuvîntului latinesc industria – „activitate energică“. În dicţionarul latinizant al lui Laurian şi Massim (Dicţionariul limbei române, volumul II, 1876), definiţia cuvîntului românesc industrie era „diligenţă, dexteritate, abilitate ingenioasă; artă, studiu, măiestrie; profesiune mecanică ori mercantilă“. Adjectivul industrios, etichetat de dicţionarele actuale ca livresc sau învechit, a păstrat sensurile „harnic, sîrguincios; laborios; iscusit, îndemînatic“ (DEX), care au şanse să se păstreze în uz şi datorită corespondenţei cu adjectivul englezesc industrious. Oricum, Internetul ne indică persistenţa în registrul cultivat a termenului: „ritmicitatea industrioasă ar fi cumva suspectă aici“ (suplimentudecultura.ro); „o naţiune de oameni industrioşi, puşi pe muncă“ (ziare.com).

Cît timp cuvîntul industrie este însoţit de adjectivele specifice, totul e în regulă. Mai ciudată este folosirea nespecificată a termenului, în jargonul diferitelor activităţi mai mult sau mai puţin artistice (publicitate, film, relaţii publice): „Ce sfaturi ar da Pallant tinerilor care visează la o carieră în industrie?“ (wall-street.ro); „starurile industriei vin în România cu povești, sfaturi și secrete din culisele celor mai premiate producții la care au lucrat“ (institute.ro); „am intrat în industrie pentru idei“ (pr-romania.ro). Evident, contextul ajută la dezambiguizare, dar enunţurile rămîn derutante: există riscul ca primul gînd al cititorului să se îndrepte către fabrici şi uzine.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Mai multe