Indecizie la referendum

Referendumul cu privire la schimbarea denumirii statului în Macedonia de Nord a eșuat. Pentru a fi validat, ar fi fost nevoie de o prezență la urne de peste 50%, însă doar o treime dintre alegătorii înscriși pe listele electorale au votat. Totuși, peste 90% din cei care s-au prezentat la urne au votat pentru schimbarea numelui țării. Opoziția cere demisia guvernului. Dar premierul Zoran Zaev vede partea plină a paharului și spune că e hotărît să continue procesul de adoptare a noii denumiri. Cine a cîștigat și cine a pierdut la referendum? De fapt, e indecis. Căci referendumul e consultativ, nu legislativ. Și exact pe asta mizează acum premierul Zaev cînd cere Parlamentului să ratifice noua denumire, în ciuda invalidării la urne.

Macedonia actuală și nordul Greciei făceau parte dintr-o provincie romană numită Macedonia. Ambele teritorii revendică moștenirea lui Alexandru Macedon. În 1991, după dezmembrarea fostei Iugoslavii, Republica Macedonia și-a declarat independența. Grecia s-a opus însă denumirii noului său vecin. De atunci au fost propuse și apoi abandonate mai multe posibile soluții. Obiecțiile Greciei au forțat ONU să se refere la noul stat ca la „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei“. În plus, guvernul de la Atena s-a opus prin veto încercării Macedoniei de a se alătura NATO în 2008 și a blocat ambițiile sale de aderare la UE. Ca să poată adera, Macedonia trebuie să scape mai întîi de litigiul cu Grecia privind denumirea statului. De-abia anul trecut s a ajuns la un compromis. Soluția a fost adăugarea unui cuvînt la denumirea oficială a statului. Macedonia devine Macedonia de Nord. Despre asta a fost vorba la referendum. Simplu spus, la urne s au confruntat pro-europenii, susținători ai compromisului, cu naționaliștii care se opun noii denumiri a statului. Realitatea politică e însă mai complexă. Motivațiile politice – prea subtile pentru a putea fi încadrate într-un sistem binar.

Courrier des Balkans indică trei erori ale premierului Zoran Zaev în felul cum a tratat chestiunea. Prima e că a negociat mai întîi în secret cu omologul grec Alexis Tsipras. Or, negocierile secrete nu aduc nimic bun. Doar discuțiile publice urmate de acorduri asumate, fără clauze ascunse, garantează normalizarea durabilă a relațiilor bilaterale. În Macedonia, negocierile și compromisul au generat suspiciuni. Cu identitatea națională nu te joci! Mai ales în Balcani. Și în Grecia au fost destule mișcări de protest care au denunțat concesia făcută statului vecin. Patrioților greci le e teamă că, odată adoptată noua denumire, Republica Macedonia de Nord ar putea avea și alte pretenții, inclusiv teritoriale, asupra Greciei.

A doua greșeală a lui Zaev e că a amestecat două lucruri diferite: normalizarea relațiilor cu Grecia și aderarea la Uniunea Europeană și NATO. Primul punct e o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru îndeplinirea celui de-al doilea obiectiv. Însă aderarea la NATO și UE nu depinde doar de schimbarea denumirii statului, ci și de cadrul politic internațional. De altfel, la nici zece zile după acordul istoric cu Grecia, state precum Franța și Olanda au anunțat că nu intenționează să deschidă în viitorul apropiat negocierile de aderare cu Macedonia. Dezamăgirea asta s-a decontat și la referendum.

În fine, al treilea motiv de eșec ține chiar de guvernul Zoran Zaev. De ceea ce n-a făcut, mai bine zis. Adică relansarea economică, reforma Justiției, salariile medicilor și ale profesorilor, exodul tinerilor, calitatea serviciilor publice și alte asemenea. Mulți dintre cei care au boicotat referendumul au vrut, de fapt, să sancționeze guvernul.

Acestor frustrări li se adaugă și problemele de organizare. Pe lista electorală permanentă sînt înscrise peste un milion opt sute de mii de persoane. Mult mai multe decît locuitorii reali ai țării. Căci populația reală e în scădere în urma emigrării masive. Greu, deci, de atins participarea de 50% prevăzută pentru validare.

Pînă una-alta, Zoran Zaev a promis că va continua planurile de a schimba denumirea țării. Pentru ratificare e nevoie de sprijinul a două treimi din parlamentari. Sprijin pe care nu e deloc sigur că îl va obține. Coaliția aflată la putere are nevoie de voturi și din partea parlamentarilor Opoziției. Va funcționa, poate, șantajul (sugerat deja) cu declanșarea alegerilor anticipate. Dacă se va ajunge acolo, probabil că vor urma tulburări, proteste, revolte…