Înalta Poartă e-n ceaţă!
„Îmi doresc un management mai eficient la nivelul instituțiilor europene, o mai mare coerență, o mai bună planificare și mai multă rigoare în ceea ce privește agenda europeană.“ Așa a zis președintele României, de curînd, la o întîlnire cu diplomații străini acreditați la București. Este, carevasăzică, un mesaj orientat (aparent) spre exterior, mai degrabă decît către propriul electorat. Cu toate astea, televiziunile locale au preluat cu voluptate pasaje din respectivul discurs, titrînd (unele adăugînd chiar prefixul Breaking News): „Președintele Iohannis: Atac Dur La Adresa UE“ (am încercat să respect felul în care se scrie un breiching niuz care se respectă).
În opinia mea, orice asemenea „atac“ are o serioasă carență de logică. În primul rînd, deoarece merge pe ideea „Ei și Noi“, ca și cum ar fi vorba despre entități politice complet separate. „Noi, aici (la București, la Budapesta, la Londra, la Berlin, la Paris etc.), încercăm să rezolvăm treburile, numai că Ei (de la Bruxelles) ne încurcă.“ Măi să fie! De parcă acei „Ei“ nu ar fi sub controlul politic complet al guvernelor naționale (prin Consiliu). De parcă Parlamentul European sau Comisia ar fi niște animale instituționale scăpate de sub control!
Critica politicilor comunitare nu este o invenție recentă. Politicienii tuturor statelor membre practică sportul ăsta. Ședințele Consiliului sînt întîlniri dedicate în exclusivitate negocierii discrete. Unii cîștigă mai mult, alții mai puțin, în funcție de seriozitatea poziției exprimate, de alianțele internaționale formate sau de poziția de forță a unui stat sau a altuia (buget, populație, economie, imagine publică sau chiar numărul submarinelor nucleare deținute). În general, la întoarcerea acasă, liderii naționali comunică prin presă vitejia cu care au apărat interesul național, trec sub tăcere unele compromisuri pe care le-au făcut și veștejesc intens poziția „adversă“, pe care o pun pe seama „birocrației de la Bruxelles“. Scopul? Evident, propriul interes politic. Simultan, în țările ceva mai obișnuite cu atari reflexe (în general, statele cele mai vechi din UE), presa și societatea au (sau ar trebui să aibă) suficientă maturitate pentru a dezbate subiectele negociate și a forma opinii cît de cît calificate privind negocierile proaspăt încheiate. Totuși, nu avem de-a face cu o regulă. Politicile europene nu constituie decît arareori un subiect de dezbatere publică largă.
Nici noi, românii, nu ducem lipsă de discuții pe temă. Oricare televiziune de la noi tratează subiectul. Chiar în timp ce scriu acest text, pe B1 TV, un tînăr ziarist invitat în studio afirmă încruntat că musulmanii sînt un soi de maimuțe inculte care nu au nimic în cap, altceva decît să lichideze cît mai repede Europa și pe noi, europenii. Moderatorul dă din cap, îngrijorat de sumbra perspectivă. De fapt, pe mai toate posturile, covîrșitoarea majoritate a opiniilor nu conduce spre analiză și eventuale soluții, ci spre panicarea definitivă a telespectatorului.
În atare peisaj, nici nu miră prea mult faptul că opinia președintelui este doar o critică, fără vreo propunere de rezolvare. Veți spune că un discurs în fața ambasadorilor nu era momentul potrivit. În regulă. Din păcate, nu am auzit cu nici o altă ocazie Ideea, Planul Alternativ, Propunerea. Cum care? A României. Cum unde? Acolo, la UE, unde sîntem acționari. Informarea, comunicarea, stîrnirea discuției serioase par a fi ultima grijă a unei administrații care se grăbește să critice lipsa de viziune a altora. Avem acum un consilier prezidențial care a fost comisar european, un ministru de Externe care a lucrat la post la Bruxelles ani de zile și un premier „mai comisar“ decît consilierul prezidențial. Tare greu de explicat timiditatea cu care se evită dezbaterile publice serioase, de profunzime, pe teme europene.
Ca atare, acum sîntem în starea secular-obișnuită românilor: ascultarea de Înalta Poartă. Dacă de acolo nu vin indicațiile suficient de rapid, în lipsa reflexului de a propune soluții proprii, intrăm în panică și prevestim sfîrșitul lumii.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.