În topul anticorupţiei
În urmă cu trei luni am scris aici o serie de trei articole despre problema corupţiei. Atingeam şi chestiunea măsurării fenomenului şi a percepţiei corupţiei. Criticam atunci Indexul Percepţiei Corupţiei făcut de Transparency International pentru că dă eşecuri spectaculoase la nivel comparativ. Reiau exemplele de atunci (nr. 137 al Dilemei vechi): în indexul pe 2005, Polonia e mai coruptă decît Tunisia, Columbia şi Cuba, iar România e chiar mai coruptă decît Ruanda şi China. Problema cu indicele TI este că spune multe despre starea de spirit a populaţiei şi foarte puţine despre starea de fapt. Astfel încît fiecare scor în sine este interesant pentru modul în care o populaţie se raportează la propriul sistem politic, dar în context comparativ punem alături opinii diferite despre fenomene diferite (corupţia din Cuba şi cea din Polonia sînt foarte diferite). Vorbeam în articolul din septembrie şi despre un instrument concurent dezvoltat de organizaţia Global Integrity (www.globalintegrity.org), care nu măsoară corupţia în sine, nici percepţia ei, ci anticorupţia, adică ce anume instituţii şi reguli dezvoltă o societate pentru a contracara fenomenul. Anunţam că România a fost pentru prima dată inclusă în cercetarea pe 2006 şi anticipam întrebarea dacă România se va situa mai bine în indexul anticorupţiei decît în cel privitor la percepţie. Cer scuze cititorilor pentru lungul periplu printr-un articol vechi, dar astăzi urmează chiar continuarea: Global Integrity Index 2006 a fost dat publicităţii zilele trecute (poate fi consultat pe site-ul organizaţiei). Indexul ţine cont de 290 de indicatori, notaţi de un sistem de raportori şi recenzenţi anonimi. Au fost acoperite 43 de ţări, majoritatea state democratizate de curînd, sau care încă nu au demarat procesul de democratizare (Vietnam). Excepţia o constituie Statele Unite şi Israelul, două democraţii consolidate, incluse şi ele în studiu. Surpriză: România (86 de puncte) se situează în categoria Strong Rating, alături de SUA, Israel şi Africa de Sud (peste 80 de puncte din 100). Bulgaria ne urmează îndeaproape, cu un scor ghinionist de fix 80 de puncte, care o plasează în categoria imediat următoare - Moderate Rating - alături de Argentina (79), Brazilia (73), Georgia (78), India (75). La categoriile inferioare aş mai remarca scorurile obţinute de: Rusia (63), Serbia (64), Pakistan (69), Mexic (65), Congo (44), Egipt (57), Vietnam (49). Dacă despărţim pe categorii de indicatori, la "Societate Civilă, Acces la Informaţii Publice şi Media", România are 84 de puncte (egal cu Bulgaria), Serbia are 81, Rusia 60, Vietnam 28). La categoria "Alegeri" (participare, corectitudine, reglementarea finanţării), obţine în mod neaşteptat un scor de 90 de puncte, fiind întrecută doar de Israel (97). În schimb, obţinem un rating mic la "Responsabilitatea Administraţiei" (Government Accountability - ambele cuvinte au echivalente proaste în română, nu întîmplător). Aici, România pică în categoria ratingului moderat, cu 78 de puncte. E drept că scorurile scad aici pe întreg eşantionul de ţări, doar SUA şi Israel rămînînd la peste 80 de puncte. Dacă ne încălzeşte, Bulgaria este iar în urma noastră, cu 73. În schimb, obţinem 83 de puncte la categoria "Administraţie şi Funcţionari Publici" (reglementări administrative, măsuri pentru protecţia avertizorilor de integritate, reglementarea achiziţiilor publice şi a privatizărilor). Un alt scor bun obţinem la categoria "Anticorupţie şi domnia legii". Ar fi multe de comentat, mă rezum la cîteva idei. Nu este, de fapt, o surpriză că România se situează mult mai bine în indexul anticorupţiei decît în cel al percepţiei. Aş remarca că Indexul GI este mult mai util pentru comparaţii decît pentru analiza fiecărei ţări în parte, invers decît în cazul celui de la Transparency International. În context comparativ deci, se remarcă faptul că România şi Bulgaria se situează mult mai bine decît alte democraţii recente. De ce au construit cele două ţări antidoturi mai puternice la corupţie decît alte ţări din al treilea val al democratizării analizate aici (America Latină, Filipine ş.a.)? Explicaţia este dată de presiunea exercitată de UE pentru ca guvernele acestor ţări să construiască instituţii, să scrie proceduri şi legi şi să le dea un impuls de funcţionare. Acest proces a început în România înainte de a deschide măcar negocierile (de pildă, statutul funcţionarilor publici), a continuat chiar sub guvernarea Năstase care a creat instituţii formale, deşi le-a faultat politic. Şi încă nu s-a încheiat, Comisia poate activa în martie clauza de salvgardare pe domeniul Justiţie, dacă Agenţia Naţională de Integritate nu este votată de Parlament şi înzestrată cu puteri serioase. Din păcate, Indexul nu analizează nici un alt membru UE. Ar fi fost interesant de comparat noile venite cu statele care au aderat în 2004 la Uniune şi chiar cu membri mai vechi. După cum vedem, Global Integrity Report se axează mai ales pe latura formală: agenţii, legi, proceduri. Poate de aici o uşoară tendinţă de supraevaluare a României, pentru că la reglementări stăm bine prin comparaţie, chiar şi fără ANI. Sub presiunea UE şi beneficiind şi de contribuţia Monicăi Macovei, guvernele României au forţat schimbarea de sus, acolo unde progresele pot fi uşor de raportat şi de pus în practică: la legi şi la creat instituţii. Rămîne ca aceste instituţii să se şi umple de substanţă. Unele dau semne bune, cum este cazul cu PNA, altele fac paşi înapoi - CSM. Rămîne de văzut dacă scăderea presiunii dinspre Comisia Europeană va însemna şi un regres. Deja se vede o majoritate parlamentară, incluzînd aici şi PNL, care spune că legea ANI a fost mai degrabă un moft al ministrului Macovei pe care a ştiut să îl vîndă la Comisie (pe lîngă că e stupid, argumentul e şi tardiv: România a intrat în UE acceptînd ultimul raport de monitorizare, care stabilea clar obiectivul ANI pînă în martie, sub ameninţarea clauzei). Cît priveşte percepţia corupţiei, aceasta se va schimba doar în timp şi doar dacă standardele etice vor fi serios şi consecvent aplicate. De pildă, miniştrii s-ar putea abţine să ia mai multe salarii de pe urma privatizării.