În grupuri de interese să ne ponegrim?

3 noiembrie 2005   PE CE LUME TRĂIM

În filmul The War of the Roses, Kathleen Turner şi Michael Douglas sînt doi soţi care nu se mai suportă. Cum fiecare vrea să rămînă în casă, încearcă să se omoare reciproc. Lucrurile o iau razna, la final distrug casa şi chiar reuşesc să se omoare. Este fantastică în film dozarea iraţionalului, lupta dintre cei doi ajunge să nu mai aibă logică, cinefilul nevinovat constată că pentru fiecare dintre ei e mai important să-i dea ăluilalt cu tigaia în cap decît să obţină ce dorea la început. Cam la acest nivel s-a ajuns în scandalul Udrea-Botoş. Premierul Tăriceanu iese şifonat: părea un tip subţire, dar asta pînă cînd e afectat direct în interese, el sau prietenii săi. De cealaltă parte, dacă aşa înţelege Traian Băsescu să se lupte cu corupţia, cu Elena Udrea amestecînd adevăruri punctuale cu conspiraţii şi mizerii securistice, atunci mai bine ne lipsim. Justificările aduse de Tăriceanu sînt ilare. "I-am cerut să aplice legea." Exact ca Iliescu în cazul Ţiriac. Amîndoi se fac a nu înţelege că nu există telefoane inocente pe cazuri punctuale între un politician şi un procuror, mai ales cînd politicianul are un interes personal acolo. Iar interesul premierului era clar în protejarea lui Dinu Patriciu. În cîte alte cazuri a mai dat telefon pentru a fi aplicată legea? Şi aceia erau tot foşti parteneri de afaceri? Printr-un simplu telefon, Tăriceanu a reuşit să pună sub semnul întrebării o mulţime de lucruri bune făcute de Guvernul său în reforma Justiţiei. Cînd Iliescu şi Tăriceanu sună ca să fie siguri că se aplică legea, nu prea mai putem fi siguri că s-a aplicat legea. Efectul declaraţiilor Elenei Udrea a fost cel scontat. Tăriceanu are acum o problemă de care nu poate scăpa decît prin demisie sau prin scuze: dragi români, am fost un (...la alegere...), promit să nu mai fac, mi-am învăţat lecţia. Dar dacă are impresia că a marcat un punct important, Preşedintele se înşeală. Întreaga afacere are un iz securistic-mahalagiu şi nu cred că asta aşteptam de la cruciaţii anticorupţie. Vrea sau nu, Traian Băsescu trebuie să-şi asume faptul că fosta sa mînă dreaptă a pus scena politică pe jar. Iar pe lîngă dezvăluirea legitimă legată de telefonul la Botoş, doamna Udrea a mers mult mai departe. Acuzaţiile sale dezvăluie o personalitate patologic conspiraţionistă. Patriciu, Roşca Stănescu, Tăriceanu, Academia Caţavencu, Radio Guerrilla şi alţii conspiră să îl saboteze pe Traian Băsescu. Realitatea e mereu mai complicată decît o cred conspiraţioniştii. Un singur exemplu şi nu insist: Tăriceanu a avut o acţiune salutară în legătură cu publicitatea de stat, care i-a cam afectat veniturile amicului de grup de interese Roşca Stănescu şi se pare că acesta încă mai e supărat din cauza asta. În acel interviu, Elena Udrea spune că Mihai Munteanu e un "infractor condamnat pentru tîlhărie". Munteanu este ziaristul care a dezvăluit cum a încercat Dorin Cocoş să îl mituiască. Un caz clar, înregistrat pe bandă, şi greţos prin insistenţa cu care acest personaj bagă cu insistenţă sub nasul ziaristului sacoşa cu "o sticlă de coniac, un parfum, o asta". După cîteva zile, mai multe ziare au primit un dosar din care reieşea că la 17 ani Munteanu a fost implicat într-un incident, a fost martor în dosar, apoi trecut ca învinuit cît să-i fie şantajat tatăl-politician local, apoi din nou martor şi aşa a rămas. De aici pînă la tîlhar condamnat e cale lungă. Un singur ziar, o bombă de presă, a publicat atacul la Munteanu. E o acţiune tipică de intoxicare şi răzbunare. Dar îngrijorător este cum băieţii au scos de la naftalină ceva petrecut după Revoluţie cu un adolescent. Ce ştiu serviciile despre fiecare dintre noi? Trăim parcă într-o reluare perpetuă în care securişti-afacerişti-politicieni se înţeleg de minune şi ne oferă cîte un parfum ăstora care vrem să ieşim din lumea lor jegoasă. Cînd l-am auzit acum cîteva luni pe Traian Băsescu spunînd că atacurile la Elena Udrea sînt reacţia grupurilor de interese, am fost şocat de logica preşedintelui. Am scris atunci că e grav dacă preşedintele crede că orice critică la adresa lui e rezultat al unei conspiraţii. Elena Udrea pare că spune acum la televizor ce a auzit pe la Cotroceni. Acest tip de logică, în care totul e politizat şi are explicaţii subterane, era o marcă a Guvernului PSD. Năstase spunea că dezvălurile privind afacerile familiei Puwak erau reacţia unor grupuri care voiau să discrediteze Guvernul. Pînă şi Micky Şpagă spunea că "grupurile" au ceva cu el. În această logică nu mai contează adevărul şi faptele. Iar responsabilitatea publică este înecată în logici perverse. Şi Năstase, şi Băsescu s-au lăsat intoxicaţi de prostiile primite de la SRI, care tinde să explice tot ce se întîmplă în spaţiul public prin asemenea construcţii paranoide. "În săbii să ne spintecăm sau în buzdugane să ne măsurăm?", îi spune Greuceanu zmeului. "În grupuri de interese sau în trusturi de presă să ne ponegrim?", pare că întreabă Băsescu. Victimele sînt adevărul în presă şi onestitatea în viaţa politică. Pare că fiecare e ferm hotărît să se lupte cu grupurile de interese. Ale celuilalt.

Mai multe