În atenţia patronatului

OK, deci am ales un nou patriarh. Însă nu trebuie să ne amăgim: el e doar directorul executiv pentru România al unei multinaţionale vechi şi înţelepte. Patron e însă altcineva, iar problema cea mai mare este că n-a mai fost de mult pe la şedinţe. Vedeţi dvs., necazul Bisericii, la fel ca şi al marxismului, este că Iisus nu mai e printre noi. Pentru că, dacă era, aveai unde să te duci să ceri un sfat, o părere, dacă nu cumva chiar un rînd dintr-o nouă Evanghelie. Nu e, dar asta nu înseamnă că noi n-avem întrebări. S-au strîns multe numai la mine în casă, aşa că le notez aici, în caz că El apare şi acceptă să stea de vorbă cu presa. Deci: Doamne, avem o mulţime de biserici goale. De ce? Aşa ai vrut să fie casa ta, ca a lui Irinel Columbeanu, mare, mai mare decît casa altor oameni (OK, încă nu-i gata a lui Videanu!)? Aşa ai vrut, să nu stea aproape nimeni înăuntru, cu excepţia zilelor în care vin echipele de filmare? Şi chiar ţi-ai dorit turle? Nu se poate şi-un alt model? De ce persecuţi arhitecţii? Apropo de arhitecţi, ce e mai bine pentru copiii de la oraş: un parc cu verdeaţă în care respiră zilnic sau o biserică în care se duc de două ori pe an, aflată oricum la 500 de metri de alta? Tu ai autorizat deschiderea atîtor puncte de lucru cu nimicul? Tu ai vrut să fie un business, tu ai visat ca Biserica ta să fie un angajator la care viitorii angajaţi să stea la coadă, cu paporniţele pline? Mîntuitorule, oare o fi bine ca popa să fie gras? Îi face bine la arteroscleroză? Şi dacă e gras, nu cumva asta înseamnă că e lacom, iar lăcomia, ultima oară cînd m-am uitat, era un păcat? Ce exemplu dă burta popii? Nu cumva, la fel ca şi poliţistul obez care nu mai poate prinde hoţul, nici popa nu mai reuşeşte să pună mîna pe sufletele noastre? Iisuse, oare facem bine că-n bisericile astea am desenat pe pereţi o mulţime de oameni despre care nu mai ştim exact ce-au făcut? Nu era mai bine, ca la musulmani, să avem titraje, explicaţii, o mică grafică animată pe o plasmă, ca lumea să înţeleagă exact cum e cu iubirea de aproape? OK, nu ca la musulmani, că nici la ei nu înţelegi uşor caligrafia aia... Uite, Mîntuitorule, dacă te întorci cumva săptămîna asta, cînd o să fie plin de slujbe pe-aici pe la noi, n-ai vrea să încercăm să mergem prin biserici şi să vedem ce-nţelegem? Adică să-l ascultăm pe popa şi să facem o socoteală: cîte vorbe cu sens scoate pe gură la jumătatea de oră cît rezistăm acolo? Cît e mesaj şi cît e melodie, incantaţie, ritual, tămîie, hipnoză? Şi, de fapt, n-ai sentimentul că oamenii ăştia, reprezentanţii tăi pe pămînt, au instaurat un cult al personalităţii tale? Nu te simţi prost cînd tot ce spun despre tine e că eşti mare, cînd tot ce-ţi cer e să fii milos? Nu te simţi încătuşat într-un personaj complet inuman, dar în nici un caz ceresc? Nu te simţi trădat de oamenii între care ai venit, simplu, cu o Lege nouă, iar ei au îngropat-o sub o mie de molifte, parastase, cîntări pe nas şi triluri de eunuci din Constantinopol? Am înţeles că unii dintre oamenii ăştia au ascultat la spovedanie şi-au povestit mai departe. Şi n-au păţit nimic: nici un meteorit nu le-a căzut în cap, nici un blestem nu le-a afectat recolta de roşii, nici o pană misterioasă la maşina de serviciu cu care s-au dus săptămîna asta să-şi aleagă şef nou. Am o curiozitate, de mult voiam să te întreb: de ce? Ce, era greu să trimiţi un nor să-i fulgere în grădina casei, mă rog, reşedinţei? Sau măcar un roi de albine, să le facă un tatuaj pe frunte, să ştim că nu-ţi place de ei... Sau i-ai pedepsit cu funcţia, i-ai blestemat să nu-şi mai vadă capul de treabă? Am auzit c-a fost luptă mare pentru funcţia asta, care sînt sigur că pare mică de-acolo de unde eşti tu. Aş vrea să fii sincer acum cu mine, cu noi toţi, oamenii ăştia care scriem/citim Dilema veche. Ştii că te înţelegi cu noi, poţi să ne spui orice, şi îţi garantez că nu zicem mai departe. Avem o singură întrebare, mare şi grea. Notezi? Deci... Tu cu cine ai fi votat?