Iar pleacă nemții acasă?

Există, legat de nemţi, cîteva idei fixe rezistente la orice bacterii ale raţiunii şi evidenţei. Una e că fac cele mai bune şi mai fiabile maşini. Am un prieten care din timp în timp se oprea ca să pună ulei în motorul autoturismului său nemţesc, chestiune care nici lui, nici altora nu li se părea bizară. „Aşa e din construcţie“, mi se spunea cu un aer doct, vag misterios. Exact cum ai spune că un student e prost din construcţie, dar, na, n-ai ce să-i faci, trebuie să-l pui şef de promoţie. A, dacă era vorba despre vreo marcă locală, estică, ce ne-am mai fi rîs, măiculiţă! Cum adică să tot completezi cu ulei, ha, ha, ha, du-te, bă, cu gioarsa ta! Ei, dar dacă e nemţească maşina, aşa trebuie, aşa e normal, e ceva ce nu înţeleg fraierii care îşi iau alte mărci. 

În mintea multora, fotbalul german e infailibil. Faptul că, acum patru ani, Mannschaft-ul nu a depăşit faza grupelor Cupei Mondiale sau că Bayern München a fost scoasă în ultimele două sezoane încă din sferturile Champions League, ultima oară de Villareal, nu chiar o forţă a continentului, pare că nu a zdruncinat în nici un fel credinţa multora că nemţii sînt pe val. Că iar au terminat cu apă în gură, probabil că nu va schimba nimic din statutul Germaniei, oameni serioşi, dom’le, ştii că i-ai bătut doar cînd îi vezi urcaţi în autocar! Culmea e că această zicere greu de ucis a fost valabilă tocmai pentru cei care i-au eliminat. Japonezii. Ăştia chiar nu ştiu de glumă. În loc să plece capul şi să se recunoască învinşi după ce nemţii mai întîi, apoi spaniolii i-au condus cu 1-0, au avut tupeul să-i bată şi pe unii, şi pe ceilalţi. Probabil că nu citiseră culegerea de cimilituri despre invincibilitatea tipilor ălora înalţi şi blonzi. În fine, nu neapărat înalţi şi nu neapărat blonzi, dar orişicît, nemţi, fraţilor, ăştia te bat din priviri, de pe tunel! Mda. Asta funcţionează cu alde noi şi alte seminţii neclare în demersul lor. Cu prietenii dinspre Soare Răsare e mai complicat. Nu ştiu multe, dar alea pe care le ştiu le fac ceas. Na, că o dau şi eu pe vorbe de clacă! În fine, ideea e că japonezii pun pe gazon umilinţa, disciplina şi entuziasmul unora care n-au nimic de pierdut, nu li se crapă nici o reclamă. Că joacă mai bine sau mai rău, nu se dau ceea ce nu sînt. Probabil că nu vor cîştiga trofeul, dar pentru mulţi dintre ei un trofeu e să lase curat în urma lor. Aşa au făcut şi cu nemţii. I-au curăţat. Pentru răpuşii lor am şi eu o vorbă de duh: cînd începi să crezi tot ce se spune despre tine, pregăteşte-te să nu fie bine. De fapt, în Qatar, nemţii erau deja urcaţi în autocar înainte chiar să fie bătuţi. Nu-i nimic. Mai bagi un proverb, mai tragi o dată!