Herher

Hermann zvîrle cît colo cîrpa plină de ulei. E deja tîrziu, noaptea vine mai repede în noiembrie. Se ridică cu greu de sub tractor, strînge tacticos toate sculele şi intră în casă. Se schimbă de hainele de lucru şi pleacă spre cîrciumă. „’Abeeend, Herher“ – e întîmpinat, entuziast, de Sorin şi de Ionică, vecinii lui, săritori şi limbuţi. Aşa îi zic ei, Herher. La început, era Herr Hermann, dar s-a dovedit mai simplu şi simpatic să-l boteze „Herher“. Neamţului i-a plăcut ideea. Încă de la prima bere, o dau pe politică. De obicei, Herher trebuie să fie arbitru. Ionică ţine cu USL-ul, iar Sorin e cu Băsescu. Pe neamţ îl amuză postura asta şi acceptă cu plăcere rolul. Azi e despre bugetul Uniunii şi toţi trei înţeleg că preşedintele şi premierul se înghesuie care mai de care să se ducă la negociat sumele pentru România. Zilele trecute, au avut temei de optimism. Ponta şi Băsescu păreau că se înţeleg să facă o treabă, numai una, într-un anumit fel, să înţeleagă naţia ce şi cum la Consiliul ăsta European. Pînă la urmă, n-a fost aşa.

Comisia anunţase un plan de buget. România avea două interese mari: agricultura şi fondurile de coeziune. Herher era relativ liniştit, la fel şi amicii lui români. De cînd fie-sa a decis să cumpere 1000 de hectare în România, în triunghiul săsesc din Ardeal, încasa regulat subvenţia directă, luase bani şi de la Dezvoltare rurală, pentru tractoare. Între timp, mai arendase încă 1000 de hectare de la bătrînele din sat care nu mai aveau cum să lucreze pămîntul. Cultivau porumb şi hamei. Scoteau un profit bunicel. De cînd cu prinţu’ Charles, zona era brusc mult mai interesantă. Aşa că lui Herher i-a trecut prin cap să se asocieze cu Ionică şi Sorin, să facă un proiect pe „coeziune“, să construiască o berărie „tradiţională, ca la bunicu’“. Ba, mai şi glumeau: femeile cumpără ulei „ca la bunica“, ei o dau pe ulei, „ca la bunicu’“. Cei trei speră să vină mai mulţi nemţi din Vaterland, să vadă cu ochii lor ce-o fi găsit Charles în zonă. Normal, turiştii au nevoie de o berică bună. Ştiau că, pe propunerea Comisiei, din 2014 încolo, România urma să ia cam cu 42% mai mulţi bani la dezvoltarea zonelor sărace. Erau relaxaţi.

Dandanaua a venit cînd cu propunerea cealaltă, a lui Rompuy. Ăsta le era nesuferit în primul rînd pentru că nu ştiau cum să-i pronunţe numele. Cică banii pe „coeziune“ să se dea în funcţie de rata de absorbţie. Brusc, sumele scădeau dramatic, pentru România. O creştere de numai 14%. În plus, ar fi vorba ca şi agriculturii să i se cam taie din bănuţi. Trioul româno-german a fost, la început, calm. Nu poate să rămînă aşa. Franţa, Italia, Spania o să se bată ca la Verdun pentru subvenţiile fermierilor. România nu are decît să stea pe aproape, în gaşcă. S-ar fi aşteptat ca şi polonezii să fie de aceeaşi părere, numai că ei ar da de la agricultură în schimbul păstrării sumelor de la coeziune. Acolo sînt necazurile, la fondurile de dezvoltare. Alea pentru regiunile sărace. Se bănuia că urmează aşa ceva. Tocmai ce se făcuse un grup de state, „Prietenii coeziunii“, să nu cumva să se taie de acolo. Tot degeaba. „Rompuii mei“ – că aşa îi spun ei la crîşmă – e hotărît să fie chibzuit şi să dea numai cui a arătat că merită. Vremurile-s grele, criza se arată încăpăţînată, e nevoie de bani peste tot. Pentru greci, pentru spanioli, pentru portughezi şi, Doamne-feri, mai ştii ce italieni sau irlandezi. Aşa că planul pentru „Opa-Bierhaus“ – bere ca la bunicu’ – se înceţoşează.

Aici, cei doi români se ceartă. Sorin zice că numai Băsescu are şanse să negocieze cu creştin-popularii lui, Ionică dă tare cu Ponta care e singurul care se bate pentru România. În momentul ăsta, Herher nu prea mai e arbitru. În fond, „madam Merkel a mata, nene“ e printre artizanii planului „Rompuii mei“.

Pe la zece seara, după ore de dezbateri intense, cei trei au decis să plece pe la casele lor. Aşteaptă să vadă cum trece Consiliul, poate le mai iese planul cu „Berăria lui Tataie“. Că aşa s-au hotărît să-i zică investiţiei…

Numele personajelor sînt inventate, deşi toţi trei trăiesc într-o comună din Ardeal. Circumstanţele sînt, însă, reale.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

În fotografie: Herman Van Rompuy