Gustul banului

29 martie 2023   PE CE LUME TRĂIM

O sugestivă vorbă românească spune: „A dat de gustul banilor”. Ideea cuprinde în ea schimbările de caracter sau de statut social pe care le suferă o persoană atunci cînd, din motive diverse, ajunge să aibă mai mulți bani decît se aștepta că va cîștiga vreodată.

Palierele pe care operează ideea sînt foarte multe. Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe. În cazul acesta, banii pe care îi cîștigă „amărîtul” nu sînt exagerat de mulți, dar sînt mult mai mulți decît s-ar fi gîndit rudele, prietenii, vecinii sau foștii colegi că ar putea să îi primească vreodată persoana în cauză.

„Poanta” este că, în cele mai multe situații, rudele, vecinii sau prietenii știu cum a ajuns omul să primească postul respectiv, știu și cît de greu o ducea cu banii și ajung să vadă schimbările din viața lui: mașina luată în leasing, casa de la țară renovată, vacanțele în străinătate, afișate pe pagina rețelei sociale ș.a.m.d. În fața acestor transformări rapide, cei care îl cunosc pe om de 10-15 ani dau sentința: a dat de gustul banului.

La un alt nivel, gustul banului îl simt și românii care se ambiționează să își facă la țară cele mai mari case, în ciuda vecinilor, la care mai „trîntesc” și cîte o mică piscină în curte. Unii dintre ei lucrează din greu în afara țării și trimit familiei bani pentru construcția casei, alții sînt politicieni mai mici sau mari care s-au descurcat pe lîngă partid și au ajuns fie în Parlamentul național, fie în cel european sau, în cel mai rău caz, în vreun consiliu local.

În fine, alții sînt bugetari cu salarii bune, care iau credite multe și dese pentru a-și renova apartamentul din oraș, casa de la țară, pentru a cumpăra mobilă și aparatură electronică pentru ambele reședințe și apoi pentru a schimba, peste cîțiva ani, mobila și aparatele electrocasnice din casele pe care le au.

În general, la casele lor, este un du-te-vino de meseriași, de muncitori care au tot timpul cîte ceva de făcut, de îndreptat sau de îmbunătățit, astfel că vecinii, prietenii și rudele ajung inevitabil să spună că oamenii au dat de gustul banului.

Cei mai buni în domeniu sînt, însă, politicienii de rang înalt. Ei au descoperit adevăratul gust al banului, și anume banii publici, și nu sfiesc să îl tragă în favoarea lor. Au salariu bun, sume forfetare, bani pentru cabinetul parlamentar din teritoriu, diurne pentru cazare în București, mașină și șofer puse la dispoziție de Parlament sau de minister.

Cu puțină imaginație, viața lor de zi cu zi poate fi plătită doar de către stat. Un stat pe care îl slujesc, de altfel, cu o abnegație foarte aproximativă. În plus, ei sau afinii lor fac rost de un post în consiliile de administrație ale companiilor de stat, încă o sursă, directă sau indirectă, de bani.

Ideea este că ei au pus mîna pe stat și știu bine cum să îl „mulgă” de bani în favoarea lor, astfel încît, după două-trei mandate de parlamentar sau după cîțiva ani în care s-au aflat într-o funcție înaltă pe la vreun minister, să aibă privilegii și bani strînși cît să le asigure confortul financiar pînă la sfîrșitul vieții.

În fine, cei care dau inevitabil de gustul banului sînt oamenii de afaceri de succes. Pe cei mai mulți nu are sens să îi mai întrebi cum au făcut primul milion. E demult, faptele s-au prescris, iar astăzi s-a uitat. Unii aproape că au amnezie chiar ei la șmecheriile de la început, pentru contractele cu statul făcute prin amicii din politică sau despre licitațiile cu dedicație pe care le-au cîștigat.

Acum sînt aproape onorabili, nimeni nu îi mai întreabă de afacerile necurate din urmă cu un deceniu sau două, cu excepția, uneori, a unei instituții numite DNA, care se trezește să „dezgroape morții” după vreun autodenunț făcut de un inculpat dornic să scape mai ușor băgîndu-i „la apă” și pe alții.

În orice caz, oamenii cu bani de astăzi nu mai seamănă deloc cu cei care erau în urmă cu 15-20 de ani. Parcul de mașini a devenit impresionant, vechea soție a fost schimbată cu una mai tînără cu douăzeci de ani, copiii au crescut, au terminat școli bune în străinătate, dar își fac veacul prin țară, cîteva televiziuni îi invită la orice oră pentru a arăta cît sînt de bogați și nevinovați.

Atmosfera din societatea românească le este perfect favorabilă. Îmbogățiții sînt admirați, sînt considerați adevărați guru de conjunctură, mașinile lor, investițiile lor în fotbal sau în palate sînt acceptate, credința lor este crezută, spiritul lor ateu, dacă este cazul, este înțeles. În general, sînt modelele noii societăți, pentru că sînt obraznici, epatează, au tupeu și, mai ales, bani. Sînt oamenii zilei, pentru că societatea vrea să fie ca ei.

Banii îi schimbă pe oameni. Le oferă o zonă de confort, dar aduc alte probleme mai mari sau mai mici. Familia, creditele ajunse la scadență, plățile întîrziate din economie, cash-flow-ul, scăderea business-ului pot fi bătăi serioase de cap, care, în unele situații, au dus la adevărate tragedii.

Gustul banului este o binefacere, dar și o încercare. Cei care sînt nepregătiți pentru a fi bogați pot trece prin momente mai complicate decît și-ar putea imagina. Banii nu au miros, au gust bun, dar, uneori, înșelător.

Constantin Rudnițchi este analist economic. 

Foto: wikimedia commons   

Mai multe